Nu mã consideraţi un învãţat,
Un erudit sau cine ştie cine!
Eu sunt un om, care-a crescut la sat:
Sunt alţii mult mai pregãtiţi ca mine!

Nu sunt profesor universitar,
Nici doctor, în vreo ştiinţã oarecare!
Nu-s cel mai bun pentru a scrie. Dar,
Voiesc a pune-un umãr la lucrare.

Nu m-am zbãtut nicicând s-ajung aici,
Nici nu credeam c-am sã ajung vreodatã!
Îmi place sã fiu mic, printre cei mici,
Departe de "elita luminatã".

Nu-mi cereţi nici sã spun şi nici sã scriu,
Nici sã vã dau ce n-am la îndemânã!
Prefer a spune doar ceea ce ştiu
Iar, ce nu ştiu, departe sã rãmânã!

Mã bucur, totuşi, cã m-am întâlnit
Mãcar în aste virtuale spaţii,
Împãrtãşind puţinul înmulţit,
Cu-aşa de diferite generaţii!

Iar, de-a fost sã vã supãr cu ceva,
Şi mi-a ieşit vreo vorbã de pe buze,
Sã ştiţi atunci cã n-a fost voia mea:
Nu mi-am dat seama cã vã supãr. Scuze!

Sunt recunoscãtor, la infinit,
C-aţi dovedit maturã judecatã,
Cã m-aţi urnit când m-am împotmolit:
Vã mulţumesc, din suflet, înc-o datã!