Prin negura de vremuri reci,
Prin locul din pustie,
Creștine astăzi tu de treci,
Ești către veșnicie.

De-ți este pasul prin cuptor,
Să nu-mbraci vre-o-ntristare,
Tu ești spre ceruri azi în zbor,
Spre-un loc ascuns de zare.

Prin viscolul năprasnic greu,
De-ți trece-a vieții cale,
L-al ei sfârșit doar Dumnezeu,
Te-așteaptă cu-ndurare.

Iar dacă ești înconjurat,
De norii plini de jale,
Tu nu uita... spre Împărat,
Se trece și prin vale.

De-ți este fața doar în plâns,
Pe drumul către viață,
Să nu te dai nicicând învins,
Nici când în față-i ceață.

Doar către Domnul astăzi mergi,
De--ntâmpini deal și vale,
De lacrimi multe-ntruna ștergi,
E har și îndurare.

Iar dacă inima-n suspin,
În piept mereu se zbate,
De este și paharul plin,
Isus îți este-aproape.

Puterile de te-au lăsat,
Tu urci un deal... nu vale,
Tu urci spre Cel care îndat,
De după zare-apare.

De-s multe umbre-n nopți târzii,
Și șoapte doar străine,
Tu mergi spre Cel ce e dintâi,
Spre plaiuri ce-s divine.

Tu mergi pe unde El pășea,
Cărând o cruce-n spate,
Tu mergi spre cer... cum El mergea,
Lovit pe nedreptate.

Să nu te întristezi acum,
De-ți este grea cărarea,
Căci și Isus pe-al crucii drum,
N-a căutat onoarea.

Cum El urca doar prigonit,
Să urci tu în tăcere,
Și răbda cum El pironit,
Răbda marea durere.
Amin