O voce se-aude prin vântul ce bate,
E blândă, duioasă, e-așa minunat,
E cea care încă mai cheamă acasă,
E vocea preasfântului viu Împărat.

Și azi mai aduce de sus mângâiere,
Și astăzi mai strigă mustrând pe cel rău,
Și azi mai dezleagă și dă vindecare,
Căci voce-auzită, e de Dumnezeu.

Un glas se aude, El azi după zare,
Se-aude mai tare căci vine îndat,
S-aducă sfârșitul, și-acel începutul,
Cu El împreună, pe-un plai minunat.

El este aproape, întruna azi strigă,
Căci vrea pregătiți noi cu toți ca să fim,
El strigă din zorii de zi ce se-arată,
Se-aude și-n clipe când pleoape lipim.

O voce se-aude pe marea albastră,
Se-aude și-n valuri, și-n spumele ei,
E glasul ce-alungă, și umbre străine,
Ce-nchide si gura acelor ce-s răi.

E vocea ce face un drum către ceruri,
El neted să fie mereu pentru noi,
E vocea ce luptă în luptele grele,
Alungă necazuri... alungă nevoi.

Un glas se aude și azi ca odată,
Placere când El într-un sfânt își găsea,
Și strigă întruna căci vrea să trezească,
Mireasa aleasa la cer să o ia.

El astăzi nu tace mereu se aude,
Să stăm doar de veghe, mereu s-ascultăm,
Căci voce-auzită de sus ce coboară,
E-a Celui ce astăzi mereu l-așteptăm.
Amin