Găsit-am Har în vreme de furtună
Când barca mi se depărta de mal
Văzut-am Mâna Ta cea bună
La pieptul Tău m-ai strâns Părinte drag.

Am vrut să-Ţi cer să-mi dai iubire
Prin cei care m-au părăsit
Şi-am înţeles că doar în Tine am iubire
Căci Tu iubeşti necontenit.

Chiar şi prin valea morţii de voi trece
Tu eşti cu mine, Tu mă ţii
Locaş în vale nu-mi voi face
Cu Tin’ de mână voi călători.

Căci Harul Tău mi-e suficient
Să ştiu că eşti cu mine-n lume
Tu mă iubeşti, mă ţii la piept
Din vale Tu mă sui pe munte.

Râmân în Tine ancorată
Merg înainte, nu m-opresc.
Ştiu că-n curând Te voi vedea în faţă
La pieptul Tău am să mă odihnesc.

Dar pân-atunci ajută-mă Părinte
Încrezătoare să păşesc pe stânci
Să nu m-opesc când încercările-s prea grele
Ci să păşesc frumos pe-al slavei drum.

Să fiu lumină, să fiu sare
Să fiu mireasmă bună-n astă lume
Celor căzuţi să le-aduc alinare
Să le vorbesc de Tine, drag Isuse.

Să pot să-mpărtăşesc minunea ce-ai făcut-o
Că-n viaţa mea robia Tu ai smuls-o
M-ai ridicat deasupra firii mele păguboase
Păcatul mi-ai iertat, o, ce eliberare!

Te laud, Te slăvesc al meu Părinte
Tu mă cunoşti, Tu mă conduci în orice vreme
Mă ţin de Tine strâns în vremuri bune
Şi nu mă las de Tine nici în vremuri grele.