“…va fi adiere de vânt lin şi acolo va fi Domnul".
(Regi III, 19:12)

Când adierea lină-a unui vânt
Îmi răcorește fruntea, n-am cuvânt,
Mă simt ca un îndrăgostit distrat
De mâinile Iubirii mângâiat.

Și chiar de vânturi aspre-n adieri
Alungă toate zilele de ieri
Și-aduc deșertăciune pe pământ
Voi fi mereu un vânător de vânt!