De ce suspini copile dragă, când încercarea a venit,
Căci Eu pe tine-n încercare, nicicând nu te-am parăsit,
//De ce tu plângi atât de-amarnic,
De ce mereu ești întristat,
Când știi că Eu sunt lângă tine,
Când știi că Eu nu te-am lăsat. //

De ce tot plângi copile dragă, când sunt cu tine Eu mereu,
De ce îți pierzi din nou nădejdea, credința ce ți-am dat-o Eu,
//De ce tu verși doar multe lacrimi,
Când mâna Mea-i pe fața ta,
Când știi că în a ta durere,
Tu singur nu vei rămânea. //

De ce-ți apleci tu și privirea, când Eu te strig astăzi mereu,
Ridic-o-ndată căci te strigă, din cer copile Tatăl tău,
//Tu nu lăsa ca întristarea,
Să te doboare la pământ,
Încrede-te mai mult în Mine,
Și în puterea din cuvânt. //

De ce privești copile dragă, fără nădejde înapoi,
În față când apare lupta, și timpul plin doar de nevoi,
//Când știi că sunt mereu cu tine,
Când știi că nu voi părăsi,
Fiinta ta ce am salvat-o,
Care mereu o voi iubi. //