Întoarce-te de pe cărarea care,
Străină-i ea de Mine și de-acum,
Pornește să pășești copile-n viață,
Mereu numai pe-al mântuirii drum.

Pornește ca să-ți ei avânt spre ceruri,
Întoarce-te chiar azi din drumul tău,
Căci ești pe cel la capăt ce te-așteaptă,
Un veșnic chin, dureri, și doar un greu.

Întoarce-te din pofte și plăcere,
Ce-s numai de o clipă pe pământ,
Și caută doar fericirea care,
E veșnică și vie-n cerul sfânt.

Și las-n urmă lumea și păcatul,
Ce poarta către moarte ți-a deschis,
Pășește pe cărarea ce te duce,
Acolo unde-s Eu... în Paradis.

Întoarce-te din lumea ce ocară,
Mi-aduce astăzi Mie zi de zi,
Întoarce-te copile și de astăzi,
Pe veci copilul Meu vei deveni.

Eu ție îți voi da atât de multe,
Azi clipe pline doar de bucurii,
Întoarce-te acum dinspre pierzare,
Și numai lângă Mine să rămâi.

Întoarce-te căci vine ziua-ndată,
Când Eu pe nor din ceruri voi veni,
Și vreau ca să te-nalț cu Mine-acasă,
Acolo unde soare doar va fi.

Să nu lași ca sclipirea pământească,
Să fie azi în viață calea ta,
Copile... te va duce-n vremea care,
Doar bezna va fi veșnică în ea.