În fața vremurilor lungi, ce vin cu multe grele,
Ce vor doar multe întristări să-i dea ființei mele,
Eu în picioare astăzi stau, căci parte-am de-ndurare,
Am și puteri chiar de mi-e greu... să scriu azi o scrisoare.

Sa-i scriu vreau Celui ce mi-a dat, în dar o mântuire,
El m-a făcut ca eu să simt, fiorul de iubire,
Acel ce pace mie-mi dă, ce-o simt mereu... și-acum,
Scrisoarea mea ce-i către El, începe-așa... acum

–, , Iubitule din cer divin, din vița cea Regească,
Ce faci iubirea-n mine azi, mereu ea doar să crească,
Am hotărât Ție să-ți scriu, eu încă o scrisoare,
Căci vreau sa-ți spun ca am un dor, ce uneori... mă doare.

El este scumpul meu un dor, de-o dulce-mbrățișare,
E dorul Doamne de-acea zi, de mare îndurare,
Pe Tine să te văd aș vrea, sa-mi spui... "a Mea mireasa,
Din ceruri astăzi am venit, ca să te iau acasă".

Mi-e dor de ochii Tăi cei blânzi, mi-e dor de Țara sfântă,
Mi-e dor pe-obraz Isus să-ți simt, mereu doar mâna blândă,
E dorul Doamne ce-i aprins, mereu doar după Tine,
Căci lângă Tine eu voi fi, în orice vremi doar bine.

Aștept cu nerăbdare azi, sa vină mai îndată,
O întâlnire Domn preasfânt, ce-i mult ea așteptată,
Dar pân-atunci eu Ție-ți scriu, de dor câte-o scrisoare,
În ea-l revărs și-atunci eu simt, Isuse alinare.

Când rândurile-o să citești, adu-ți de mine-aminte,
Coboară dorul sa-mi mângâi, din cerurile sfinte,
Și din puterea Ta să-mi dai, să pot păși pe cale,
Cu dorul ce-i așa aprins, de plaiurile Tale.

Acu scrisoarea o închei, dar am înc-o dorință,
Ca eu să-ți spun ca plină mi-e mereu a mea ființă,
De dragostea care ți-o port, în orice zi sau noapte,
Isuse drag... mult te iubesc, cu o iubire-aparte.