Nu plângeți când vine-ncercarea pe cale,
Nu fiți acei triști când e timpul mai greu,
Prin negura vremii ce-i astăzi sosită,
Voi nu sunteți singuri, e și Dumnezeu.

Nu plângeți suspinul când iarăși apare,
Puterea să-l șteargă e doar la Isus,
Credința hrăniți-o cu mana cerească,
De vreți izbăvire priviți doar în sus.

Nu plângeți în hohot și-n geamăt când cerul,
Pământul îl cerne de tot ce-i uscat,
Răbdarea în inimi mereu doar să crească,
Căci Cel ce îl scutură vine îndat.

Nu fiți clătinați într-un plâns ce-i amarnic,
Isus e cu voi, va lupta El mereu,
Priviți după zare... lăsați să rămână,
În urmă tot astăzi ce este prea greu.

Nu plângeți cuptorul când flăcări aprinde,
De el nu veți fi voi niciunul atinși,
Cu voi în cuptor este Cel ce îl stinge,
Vre-o dată n-ați fost... nici nu sunteți învinși.

Lăsați să se scurgă ca apele vremea,
Căci totul se trece aici pe pământ,
Fiți plini de speranță, și plini de nădejde,
Cu Domnul în inimă dar și în gând.

Lăsați ca să treacă și clipele grele,
Doar plini de nădejde în ele să fiți,
Căci plini de nădejde și pmini de credință,
Pe cale nu sunteți nicicând biruiți.

Căci Cel ce-i la cârmă mereu e doar Domnul,
Nu plângeți... cu El bucuroși fiți mereu,
Spre Țara iubirii eterne cu toții,
Să fiți fericiți... e cu voi Dumnezeu.