Tu-ai făcut Doamne pământul, toate sunt în grija Ta,
Mările cunoști... pădurea, fiarele ce sunt în ea.

Tu cunoști firul de iarbă, și-a lui grij-o porți mereu,
Dar și picurul de ploaie, timpul uneori ce-i greu.

Tu-ai făcut și cerul care, e și-n noapte el bogat,
Când e noaptea rece... goală, el mereu e înstelat.

Tu-ai făcut și răsăritul, ce alungă teama mea,
Când cobori cu-acele raze, care-s tot din mâna Ta.

Tu-ai făcut și malul mării, ca eu să ajung la mal,
Să nu mă opresc chiar dacă, se ridică câte-un val.

Tot cu mâna Ta Isuse, luna sus pe cer ai pus,
Ca să pot vedea și-n noapte, drumul care duce sus

Tu-nflorești chiar și o floare, să miroase ea frumos,
I-ai dat și-o culoare vie, căci faci toate cu folos.

Ai lăsat și dimineața, și-un apus de răsărit,
Ai lăsat Tu și iubirea, ca eu să mă simt iubit.

Toate sunt în a Ta grijă, căci Tu toate le-ai făcut,
Vei aduce și sfârșitul, căci Tu ești un început.

Ești Acel ce toate are, cel ce toate le-a lăsat,
Când privesc a Ta lucrare, totul este minunat.