Veniți azi popoare slăviți-L pe Domnul, e-o vreme în față de cernere azi,
Strigați osanale și-n strigăt să vadă, șiroaie de lacrimi cum curg pe obraz.

Veniți cât mai strigă veniți cât mai cheamă, El multe azi daruri mai are să dea,
Veniți toți la Domnul în inimi să pună, o pace divină și dragostea Sa.

Veniți pe cărarea ce-n vise-mplinite, conduce azi pașii pe urma spre cer,
Departe de drumul ce duce în locul acelor pierduți care astăzi ei pier.

Veniți în sfințire pe drumul speranței, deschisă e ușă spre viață acum,
Porniți mai îndată spre Cel ce v-așteaptă, atunci când sfârșește-alergarea pe drum.

Veniți din noroaie, veniți din păcate, cu sângele sfânt ca să fiți curățiți,
Căci vrea să vă scoată din moartea ce urlă, din lațul ei astăzi cu toții ieșiți.

Veniți să gustați din eternul iubirii, ce-i dat fără plată, de-un mare-Mpărat,
Veniți azi la Domnul popoare căci poarta, a cerului veșnic se-nchide îndat.

Veniți la nădejde, l-acea vindecare, ce Domnul doar poate deplin să v-o dea,
La El e deplină și-acea biruință, în care vă poate azi elibera.

Veniți mai îndată căci timpul se scurge, e astăzi acel trecător... pământesc,
E-aproape acela ce-ndată apare, va fi timpul veșnic, un timp doar ceresc.