Isus, Om al durerii, țărână ca și noi,
El a răbdat calvarul, chinul răstignirii,
Vrând să salveze omul El n-a dat înapoi,
Așa a vrut să fie, prețul mântuirii.

Pentru că în Cer, când Dumnezeu a întrebat
Cine va merge jos în necazul cel mare
Ca să plătească prețul, jertfă pentru păcat,
Doar Dragostea, doar ea răspunde la-întrebare.

Acesta este Omul cu tot ce-avea în plus,
Nu, nici un element alin pentru durere,
Însângerând altarul precum un miel răpus,
Doar Dragostea I-a dat în chinul greu, Putere.

Isus, Om al durerii, obișnuit cu ea,
Duh Sfânt în plinătate, Dragoste divină,
Desăvârșind țărâna, salvând creația,
Din bezna ca smoala ne scoate la Lumină.

Se-împarte omenirii Dragoste fărâme,
Luați mâncați, e Viață, biruitori să fim,
Ce e zidit din Domnul cine să dărâme?
Vom fi o piatră Vie în Nou Ierusalim!