O negură a cuprins pămintul, și-a fost îngăduită peste noi
Suntem cernuți precum e grâul, pt. ca am fost găsiți ușori.
Cântăriți am fost și suntem și vom mai fi cât se va cere
Pină vom reuși să scoatem din noi, pornirile cele rele.

Am stat prea mult in nepăsare și prea comod ne-am odihnit
Și am pierdut lucruri de valoare căci diavolul ni le-a răpit.
Am coborât și am dat napoi, când Duhul strigă sa urcăm
Și așa am ajuns tot mai goi, și abia dacă ne mai rugăm.

N-am știut de ajuns sa prețuim, libertatea ce am avut
Ca-ntr-un mănunchi sa ne unim, sa fim un suflet și un duh.
N-am știut ca să ne înarmăm pt. razboiul ce-a venit
Noi nu cu un virus ne luptăm, ci cu Satan, creștini iubiți.

Si-acuma ce e de făcut? Știm ce am fost, dar ce vom fi?
Simțim în acest vas de lut, ne cheamă glasul cel divin.
Acum, ar trebui sa fim, mai uniți ca niciodată
Și unii cu alții să simțim cînd cuptorul ne încearcă.

Prin unitatea in rugăciune, putem sa fim biruitori
Cînd focul duhului se aprinde, sa nu îl stingem, frați și surori.
Căci însuși Duhul mijlocește, iar El, Hristos, e aici cu noi
Ne cercetează, ne vorbește, ne întărește in nevoi.

Daca am putea noi sa înțelegem, cât de puțin a mai rămas
Se scurge timpul pregătirii, și vine al judecății ceas.
Luptă-te mai mult creștine, pt. suflet, pt. duh
Căci nu -i a ta ziua de mâine, ci numai clipa de acum.
Amin!