Strig și strig de multă vreme
Autor: Camelia Gutu
Album: fara album
Categorie: Diverse
Strig și strig de multă vreme, dar parcă strig într-o pustie
Urechile-s închise și n-aud, iar ochii sunt legați de multă vreme.
Căci a intrat păcatul și și-a făcut loc, in mijlocul neprihănirii Mele
Și caută să îi atragă pe cei ce I-am ales, să-i amăgească și să îi înșele.

Mulți dintre acei care vestesc Cuvântul Meu,
Sau alipit și s-au unit chiar cu nelegiuirea
Însă pe aceștia nu I-am trimis Eu,
Ei vă aduc nădejde falsă, amăgirea.

Ei, vestitorii Evengheliei Mele
Ce ar trebui să vă arate, Calea, Viața și Adevărul
Va spun că Domnu-i bun, că totul va fi bine
Să nu îi credeți, ei duc in amăgire tot poporul.
Însă cu acei care vă învață așa, Eu aspru Mă voi judeca.
Pt. ei și casa lor, Eu voi fi judecător.
Pe proorocul mincinos dar și acei cu învățături străine
Vor fi cu toții dați pe față, de rușine.

Ei Mă vestesc cu zâmbetul pe buze
De ei sa stați departe, că sunt lingușitori
Sa nu va alipiți de oameni ca aceștia
Va duc în rătăcire și sunt amăgitori.
Nu va luați după acei care v-arată,
O cale largă și deschisă către lume
Eu V-am lăsat o calea-ngustă, pe care e și suferință
E adevărat, că sunt puțini acei ce merg pîn' la sfârșit cu Mine.

Eu V-am lăsat calea răbdării și calea dragostei V-am arătat
Pe toți acei care s-au încrezut în Mine,
Să-și ducă crucea pîn' la capăt Eu i-am ajutat.
Căci pe pamintu acesta, chiar Eu V-am spus
Că veți avea necazuri; dar îndrăzniți
Căci Eu le-am biruit pe toate
La fel și voi cu Mine împreună, o sa biruiți.

Căci trebuie să fi-ncercat, la probă sa fi pus
Altfel nu poți ajunge, în Împărăție Sus.
Căci semnele, sub ochii tai se împlinesc
Semne, care venirea Mea o prevestesc.
In cer, nu poți fi dus neîncercat
Prin foc tu trebuie sa fi probat.

Odaia-i gata; toate-s pregatite
Cei care sunt cu adevărat copiii Mei
Ei Mă așteaptă, tot poporul simte
Ei Mă doresc demult sa vin la ei.
De aceea Am îngăduit tot ce se-ntâmplă
Să dregi altarul și să te sfințești
Cu starea asta care o ai acuma
Intrare-n cer tu nu ai sa găsești.

Și nu mai așteptați vremuri de-nviorare
Degeaba așteptați, ele nu vor veni
Se pregătește o prigoană, o asuprire mare
Pt. ca toate-s gata, și Cel ce vine, va veni!
Veți fi urâți și prigoniți pt. Numele Meu
Dar cel ce va răbda pînă la capăt
Eu îi voi da cununa vieții
Va sta o veșnicie in cerul Meu.

De aceea Am îngăduit această groază pe pământ
Mai mult tu să Mă cauți, sa dregi altarul rugăciunii
Și plîngi și strigă, ... așa cum nu ai mai strigat
Ca să Mă-ndur să iert potopul stricăciunii.
Nu te aștepta că o să fie bine
Pamintule, că o să fie vai de tine!
Căci va veni o mare întristare
De la un cap la altu-n lumea mare.

Vai de voi pămînt și mare
Căci diavolul s-a coborât la voi
Cuprins de o mânie mare
El știe că puțină vreme are.

O, poporul Meu, vă văd atât de întristați
Vă este greu pămintul să-l lăsați
Dar Eu V-am promis o Împărăție
Unde n-or fi nici lacrimi nici durere.
O Împărăție veșnică am pt. voi
Dar voi umblați după pămînt, după gunoi
V-ați dezbrăcat de ce e sfânt și sunteți goi
Mi-e capul plin de lacrimi pt. voi.

Copiii Mei ar trebui să fie
Nerăbdători și plin de bucurie
Știind că vine Mirele cel preaiubit
Să-și ia Mireasa, ce pt. El s-a pregătit.
Ooo, nu mai alergați sa construiți nimicuri
Ci căutați Împărăția, și construiți altarul rugăciunii
Și în ziua cînd voi reveni Să-mi iau Mireasa
Vreau sa vă iau pe toți, nu doar pe unii.

Întreabă-te, cât timp pui azi deoparte pt. Mine
Din cele 7zile cât are săptămâna
In care alergi, alergi doar pt. tine
Întreabă-te, pui deoparte o zi; măcar una!
Nu mai alergi atât de mult la rugăciune
Nu Mă mai pui pe primul loc pe Mine
La cei desculți și goi ce n-au o pâine
La cei întemnițați, bolnavi; tu Mă trimiți pe Mine.

Trezește-te, trezește-te, căci Cel ce vine va veni
Trezește-te și întreabă-te, oare cum te va găsi?
Și spală-ți hainele in Sângele Sfânt
Și curățește-le acum cat mai ai timp.
Și cercetează-ți azi umblarea și vezi dacă ești gata
Poți spune din inima toată: "amin Isuse! Maranata!
Amin!
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/231030/strig-si-strig-de-multa-vreme