„Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru".

Duhul – Sfânt! Lui nu-i place tot ce nu este Sfânt, și El se întristează, când cineva nu trăiește în neprihănire! Cum un credincios poate să-L întristeze pe Duhul Sfânt?

Din ce cauză se întâmplă aceasta: „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură... Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.” Orice «cuvânt stricat» „amărăciune și iuțime,” „mânie și strigare,” 'orice fel de răutate' – toate acestea Îl întristează pe Duhul Sfânt. E foarte clar, că omul, care procedează astfel, Îl întristează, Îl batjocorește pe Duhul Lui Dumnezeu, prin care am fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării. Acest adevăr că Duhul se poate întrista, vorbește despre aceea, că El e o Persoană, ci nu o putere fără personalitate. De asemenea aceasta ne vorbește, că Duhul Sfânt ne iubește: căci Îl poți întrista doar pe Acela, care te iubește.

Dar nu toți se gândesc la aceasta. Aceste păcate enumerate mai sus, care Îl batjocoresc pe Duhul Sfânt, par pentru unii nu atât de mari și grave. Ele sunt legate de „cuvintele stricate,” de cuvinte, care nu sunt potrivite pentru uz. Termenul “stricat” semnifică ceva stricat sau nepotrivit: de exemplu un rod putrezit, sau o carne alterată. Știm din experiența vieții, că un produs „alterat” e periculos pentru sănătate, că în el se conțin toxine, care sunt în stare să otrăvească un organism viu, ba chiar să-l omoare. Prin aceste cuvinte stricate poți să otrăvești inima oamenilor. Cât de multe cuvinte otrăvite, „stricate” de acest gen, uneori fără ca să se gândească, le spun oamenii, chiar și unii creștini. Deseori în familii se întâmplă așa: mama strigă la copii, copii la mamă, soțul la soție, soția la soț, și aceasta se întâmplă zilnic. Oamenii se deprind cu un astfel de „obicei” și spun: „Nu-i nimic grav.”

Aceste păcate, care par să nu fie mari, la care deseori nu se atrage multă atenție, sunt în stare să-l întristeze pe Duhul Sfânt. De ce? Căci din prisosul inimii vorbește gura. Cuvintele noastre arată cu ce e plină inima noastră. Dacă inima e plină de dragoste, de bunătate (are grijă de binele altora, dorește să ajute, chiar dacă pentru aceasta trebuie să meargă la jertfe), de milă, atunci cum poate o astfel de inimă să păstreze supărare, să nu dorească să ierte, să facă planuri de răzbunare, să ridice glasul, să aibă obiceiul să înțepe pe cineva, să-l oprească pe oponent prin ridicarea tonului, prin pretenții furioase, prin iritare? Dacă iubești nu faci aceasta. De aceea: „Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” Dumnezeu ne-a iertat o datorie foarte mare, de milioane, și de aceea suntem chemați să iertăm pe ceilalți, când ei ne datorează doar câțiva bănuți. (Matei 18:23-35)

Duhul Sfânt să locuiască în tine confortabil, ca într-o locuință, care aduce bucurie și care e plăcută; și nu-L întrista!

- Dumnezeule, Tu în Hristos ai fost bun și te-ai îndurat de mine! Îți mulțumesc, că m-ai răscumpărat și m-ai iertat! Sunt – al Tău! Recunosc, că există momente, când nu mă stăpânesc, și nu-mi înfrânez limba. Curăță-mi inima de mânie, de cârtire, și de nemulțumire! Ajută-mă să transmit altora bunătatea Ta, și îndurarea Ta, acea iertare și dragoste, pe care ai vărsat-o peste mine în Hristos! Dă-mi pacea Ta desăvârșită în inima mea! Păzește-mi gura de cuvinte stricate și necuviincioase, de glume proaste și istorii rele, de vorbării goale și lumești, de certuri. Să iasă din gura mea doar cuvinte bune, și folositoare – pentru zidirea altora în credință! În numele Lui Iisus Hristos te rog, amin.

Autor: Igor Opinca

Traducere: Repalov Veaceslav

   Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?