Mi-e sufletul aspră povară
Trecut de-a iubirilor vară
Ce-aşteaptă să zboare-n afară
În zbaterea vieţii amară...

Şi-n seara ce cade pe ţară
Fiori de-ntuneric presară
'N Eden şi cu Eva-ntr-o doară
Adam spre Infern se coboară...

Şi-i aerul plin de cotoară
De mere acrite-n afară
Şi mii de copaci mă-împresoară
Şi-s singur şi gol şi-i spre seară...

Şi-i frig şi mi-e frică şi zboară
Iubirea trădată prin ţară
Şi-n vântul ce mă înfăşoară
Sunt prins de-ale Morţii izvoară...


******************************

Şi-i noapte din nou peste ţară
Şi sufletu-n văi se coboară
De-adânc întuneric şi iară
Te-aşteaptă să vii Primăvară...

***