Doi oameni atât, atât de diferiți
Locuiam unul langa altul, dar despărțiți
Tu, cel bogat trăiai in strălucire
Iar cel sărac la poarta ta in sărăcie

Toată ziua cat era de mare
Trăiai mereu intr-o mare sărbătoare
La poarta ta săracul ar fi dorit
Cu firimituri să se sature, era flămânzit

Ce trist că nici pe acelea el nu le primea
Și chiar și așa, el niciodată nu se plângea
Tu bogat și îmbrăcat doar în in subțire
Erai mândru și semeț, nu te gândeai decât la tine

La poarta ta stătea el, săracul plin cu bube
Știai de el dar nu voiai să îți faci pagube
Până și câinii la el veneau și îl lingeau
De atâtea ori ochii săracului amar plângeau

Și totuși, o vorbă nu a scos și a indurat
Știa că viața este trecatoare și nu ești de condamnat
Că aveai pe îndestulate doar că nu te-ai indurat
Și la săracul plin cu bune sa-i dai ceva de mâncat

Și totuși, aici pe pământ toți suntem trecători
Nu contează dacă ești bogat sau sărac, suntem muritori
Aici pe pământ bogate ai avut tot ce ai dorit
Iar săracul vai de el, de toți a fost fugărit

La el te uitai cu silă căci era tare murdar
Cu drag te uitai la cate bogății ai adunat în hambar
Ai avut în inima ta dragoste doar pentru bogăție
Nu ai avut timp sa vezi pe cel ce trăia in sărăcie

Vei muri și tu, va muri și el și gol vei pleca
Nimic din ce ai avut pe pământ nu vei lua
Aici tu bogatule ți ai luat lucrurile cele mai bune
Iar săracul vai de el a trăit lipsit și plin de bube

Cum crezi că va fi la judecată între tine și el
Ai trăit în bogăție dar nu ți-a pasat de cel lipsit defel
Te vei ridica in picioare și sentința va fi dură
Că nu te ai îndurat sa dai din a ta îmbucătură

Acolo săracul va fi mângâiat și mult mai fericit
Deși era lipsit a trăit cinstit după cum s a cuvenit
Aici pe pământ el și a luat lucruri mai puțin bune
Dar sus in cer are un loc mai bun de care ție nu ți va spune

Degeaba plângi, degeaba îți pare acum rău
Nu este nici o dezvinovățire in dreptul tau
După cum ai făcut așa îți este și răsplata
Tot ce faci pe pământ intr-o zi vei primi plata