La poarta cea mare-a cetăţii opriţi
Bătrânii stau zece ca martori în ţară
- Moşia Naomei am luat-o să ştiţi
Cu Rut împreună cu preţ de ocară...

Şi trec lucrătorii spre casă grăbiţi
Din câmpuri umbrite de grâu şi secară
Dar zarva din poartă-i opreşte uimiţi
Sandala discret lui Boaz i-o strecoară...

- Să-ţi dea Domnul ţie urmaşi Efratiţi
Cum Lea lui Iacov i-a dat bunăoară
Schimbând mandragore pe-o noapte de vis
Rahela luptând pentru fii, ori să moară...

Şi casă să-ti dea ca lui Iuda-ntre sfinţi
Zerah, cel dintâi se întoarce-ntr-o doară
Şi după Pereţ prin spărtură cuminţi
Să-i ţie sămânţa mai vie în ţară...

Arată-ţi puterea-n Efrata, vestiţi
Că-i iar Betleemul lipsit de ocară
Tamar mai amară-i ca Mara, să ştiţi
Prin Rut Moabita sămânţa să-apară...

********************************

Şi-i nuntă-n cetate, Boaz a venit
Soţie pe Rut să o ia înspre seară
Şi Domnul să nască pe loc hărăzit
I-a dat pe Obed, spre Mesia coboară...

Şi-i cântă vecinele vers cuvenit:
- Naomei un fiu s-a născut din povară
Ca sprijin să-i fie şi-alin şi alint
Din Rut ce-o iubeşte cât şapte fii dară...

***