Stați mereu în rugăciune,
Stați mereu în închinare,
Ve-ți primi întotdeauna,
Har din viile izvoare.

Doar cu inimi ce-s deschise,
Mâini spre ceruri ridicate,
Ve-ți simți fiorul care,
Mângâieri s-aducă poate.

Binecuvântați întruna,
Azi prezența Celui sfânt,
Ce-a stat atârnat odată,
Între cer și-acest pământ.

Lăudați... cântați pe cale,
Și rugați-vă mereu,
Ve-ți primi din cer putere,
De strigați la Dumnezeu.

Rugăciunea înălțată,
Ea vă leagă de Isus,
Ea dă norii la o parte,
Să fiți auziți de sus.

Ne-ncetat în odăiță,
Azi mereu să vă-nchinați,
Întăriți-vă-n credință,
Ca să nu vă clătinați.

Ca atunci când e furtună,
Când sunt valuri sau e vânt,
Să rămâneți în picioare,
Cât mai sunteți pe pământ.

Neatinși de para care,
În cuptoare s-a aprins,
Voi ve-ți fi dacă în rugă,
Focul ei nu va fi stins.

Să fiți fără îndoială,
Doar pășiți... înaintați,
Și în rugăciuni vre-o dată,
Voi aici să nu-ncetați.

Căci o rugăciune este,
Cheia porților de fier,
Ce deschide numai calea,
Ce sfârșește sus în cer.