La Tars a plecat să se-ascundă de El
Crezând că distanţa-L măsoară pe-Acel
Ce nu-i nici de spaţiu sau vreme cuprins
De când de Adam s-a golit Paradis...

Plătit-a şi preţul întreg, căldicel
În fundul corăbiei să doarmă niţel
Dar vânturi năpraznice-s peste întins
Şi marea azvârle corabia spre-abis...

Şi lumea-i pe ducă şi zeii de-oţel
I-aruncă în mare și-unelte la fel
Şi dus doarme Iona-n adâncul încins
Când iată, cârmaciul, de haină l-a prins...

- Ce dormi? Scoală, cheamă degrabă pe-Acel
Străin Dumnezeu să ne scape de Bel
Căci sorţ peste tine-a căzut neatins
Dreptatea s-arate spre cel ce ne-a-nvins...

Şi frica-i cuprinde când află că el
De-a Domnului Faţă fugise rebel
Şi marea-i mai cruntă şi vântul mai prins
Şi nu ştiu ce jertfă s-aducă de-ajuns...

- În mare de voi m-aruncaţi porumbel
Ca jertfă de vină răsare un miel
Şi-n ziua ce vine din hăul deschis
Popoare la Sine va lua-n Paradis...

Şi marea se stinge şi vânt căldicel
Adie deasupra întinderii-n cer
Şi peşte trimis de Iehova precis
Îl ţine pe Iona trei zile-n Abis. .

***