De tine să scriu poezie de vis
Îmi este prea greu în cuvânt de descris
Căci muze se-nvârt ameţite pe-aproape
Şi lasă plutind frunze moarte pe ape...

Şi-n vag luminiş se ascunde făţiş
Lup sur şi flămând în umbritul tufiş
Şi-aşteaptă amurg înspre pradă să scape
Când tu te întorci muşcătură de şarpe...

Şi-i frig şi-i ruşine-n Edenul proscris
Când măr se desprinde şi cade-n abis
Iar Eva sedusă-n inele și-n şoapte
Îl trage pe-Adam către sine prin moarte...

Şi-i luat de la ei Paradisul promis
Şi noaptea se lasă pe cugetu-aprins
Şi-i plin de blesteme pământul şi moaşte
Speranţe şi vise-ngropate de soarte...

De El ţi se leagă ambiţii, dorinţi
Dar fi-va vândut pentru treizeci de-arginţi
Călcâiul zdrobit se ridică-ntr-o parte
Iar şarpele lumii de-acuma-i pe moarte...

La nunta cea una fecioară-ntre sfinţi
Sfârşi-se-va drama iubirii fierbinţi
De mere acrite şi haine pătate
De-o vreme, de două şi încă jumate...

***