Aş vrea să-Ţi privesc rar iar faţa aprinsă
În noaptea senină de lună învinsă
Şi să-Ţi sărut mâna albă şi destinsă
Sub copacii negri umbra-i neatinsă...

Şi-s stele puţine şi-i lumea cuprinsă
De taine şi mreje printre ramuri ninsă
Şi-i din ceruri parcă flacără desprinsă
Când spre ceruri mâna urcă neînvinsă...

Şi se-ntoarce bolta 'n vale necuprinsă
Şi se-nvârt copacii 'n horă prea încinsă
Şi se-aud adâncuri fremătând şi stinsă
Mă-mpresori în valuri de iubire-învinsă...

**************************************

Şi se face ziuă albă şi întinsă
Sub lumina lunii somnului atinsă
Şi-ţi privesc rar faţa iar şi tremur însă
De fiorii noptii ce-a trecut aprinsă...

***