Of inima prea bună
Ce rabzi tot în furtună
Tu suferi și te zbați
Obrajii îți sunt brăzdați

Te uiți în jurul tău
Și vezi peste tot rău
Tu inima aleasă
Refuzi sa cazi in plasă

Simți bunătatea mereu
Și nu poți să faci rău
Acesta inima ți a dat
Al tău prea bun Împărat

Pe pământ e raritate
O inima fără răutate
Ori te naști cu ea așa
Ori Isus te poate schimba

Inima pura și curată
De lacrimi ades udată
Mergi pe drumul tău
Și ferește te de rău

Mult tu ai mai iubit
Uneori te au și lovit
Ai avut chiar răni adânci
Nu credeai că te ridici

In acele momente grele
Te ai întins mult pe podele
Inima plângea mai că sângera
Așa era suferința de grea

Suferința doar întărește
Inima apoi se potolește
Păstrează în ea credința
Și primește biruința

Inima bună se dedică
Și de ea însuși abdică
Suferă, dar în tăcere
Iubește chiar fără bariere

Inima curată nu obosește
Și la alții se gândește
Suferă cu cel îndurerat
Știe, căci și ea a indurat

Doar inima ce i călită
Poate fi și iscusită
Pregătită pentru un sfat
Care sa fie și ascultat

Inima ce i ruptă din cer
Nu are in ea nimic mișel
E întotdeauna transparentă
Și la alții mereu atentă

Să ajute, să asculte
Uneori și să îndrume
Tace chiar de e nedrept
Este mult mai înțelept

Ea se încrede în Dumnezeu
El o îndruma mereu
Lasandu-se așa condusă
Ea va fi în cer dusă