Te-am cunoscut în taina, de vremuri trecătoare, atunci când izbăvire îmi aduceai mereu,
Ți-am cunoscut iubirea... acolo la izvoare, când te-ntâlneam pe Tine, iubite Dumnezeu.

Măreața bunătate în vale-am cunoscut-o, dar și-n cuptorul care, era de Tine-aprins,
Și mila ți-am văzut-o când eu luptam în noapte, Tu n-ai lăsat o clipă, în noapte să fiu stins.

Te-am cunoscut în vremea, cea plină doar de jale, când coborai fiorii cei plini de mângâieri,
Te-am întâlnit Isuse, când rătăceam prin vale, mi-ai arătat ieșirea, spre-ndepărtate zări.

Te-am cunoscut pe marea, de valuri ridicată, oprită de cuvântul de sus ce-l coborai,
Dar și atunci Isuse, eu te-am văzut pe Tine, când Tu a mea privire, spre cer o ridicai.

Ți-am cunoscut iubirea în jertfa cea adusă, de Tine pentru mine, pe cruce când mureai,
Atunci când fără vină, și nesilit de nimeni, pe Golgota Isuse, Tu răstignit erai.

Te-am cunoscut în vremea, de mare încercare, când pe-al Tău braț puternic, din încercări m-ai scos,
Și ai făcut ca timpul, acel de strâmtorare, să-l văd întotdeauna, un timp ce-i doar frumos.

Te-am cunoscut în noapte, erai doar printre stele, de umbrele străine, mereu m-ai apărat,
S-ajung în răsăritul, cel sclipitor de soare, în noapte Tu de mână pe mine m-ai luat.

Te-am cunoscut pe Tine, pe drumul vieții mele, când mi-ai ieșit în față ca să nu rătăcesc,
Și pentru toate Ție, eu vreau să-ți spun Isuse, în orice vreme-a vieții, că eu... mult te iubesc.