Atâtea lacrimi au vărsat
Și ochii tăi, și ochii mei...
Când planul tău s-a dărâmat,
Când visul meu s-a spulberat,
Din adâncimi descătușat,
Adânc pe față ne-a brăzdat
Un râu fierbinte de scântei.

Când încercarea ne-a zdrobit,
Am plâns, am plâns, și iar am plâns...
Când valurile ne-au izbit
Și focul când ne-a mistuit,
Povara când ne-a copleșit
Și drumul lung ne-a obosit,
Belșug de lacrimi noi am strâns.

Atâtea lacrimi au vărsat
Și ochii tăi, și ochii mei...
Dar Dumnezeu nu le-a uitat,
Pe toate ni le-a numărat,
Și într-o zi, ne-a garantat,
Că mâna Lui de Împărat
Va șterge lacrima din ei.