Când vreun Suflet lin se-aratǎ …

Când vreun Suflet lin se-aratǎ
Prins în rǎul cotidian,
Ȋntristat şi diafan,
El se Mântuie pe datǎ
Cu purtǎri de om sǎrman

Ce-şi acceptǎ soarta-n pace
Cu un zâmbet prea plǎcut!
Milostiv şi-ades tǎcut,
El blândeţea şi-o desface
Spre iertare şi sǎrut,

Pǎrǎsindu-şi supǎrarea,
Oful, gândul mânios
Și cuvântul de prisos,
Ascunzându-şi tulburarea
Și urmându-L pe Hristos!