Binecuvântarea lui Iacov

(Cuprinde Gen. 49.1-27.)

Strângeţi-vă şi ascultaţi-mă, fii ai lui Iacov!
Ascultaţi-l pe cel ce este tatăl vostru Israel!
Ruben, eşti întâiul meu născut, puterea mea
Şi pârga tăriei mele; tu te-ai dovedit infidel!

Întâiul în vrednicie, şi întâiul şi prin putere,
Năvalnic ca apele, nu vei avea întâietatea!
Căci te-ai suit în patul tatălui tău, pe furiş,
Mi-ai spurcat patul, încălcându-ţi libertatea.

Simeon şi Levi sunt fraţi; ei au ucis oameni.
Săbiile lor sunt nişte unelte de grea silnicie.
Nu vreau să fie sufletul meu în sfaturile lor,
Nici să se unească duhul meu cu a lor furie!

În răutatea lor mare, au tăiat vinele taurilor.
Blestemată să fie mânia lor, turbată astfel,
Căci furia lor a fost prea cruntă, sălbatică!
Îi voi împărţi în Iacov, şi îi voi risipi în Israel.

Iudo, tu vei primi laudele fraţilor tăi veşnic,
Mâna ta va apuca de ceafă pe vrăjmaşii tăi!
Fiii tatălui tău se vor închina pân-la pământ
Înaintea ta; eşti un pui de leu, între cei răi!

Tu te-ai întors dela măcel, fiule, ca un leu!
Iuda îşi pleacă genunchii şi se culcă liniştit,
Ca o leoaică în culcuşul ei; cine îl va scula?
De braţul tare-al Domnului, va fi bine păzit.

Toiagul de domnie, nu s-o depărta din Iuda,
Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui,
Pân-va veni Şilo; de El vor asculta popoarele,
Căci El va fi braţul cel puternic, al Domnului.

El îşi leagă măgarul de viţă, pentru odihnire
Şi de un butuc de viţă, mânzul măgăriţei lui;
Îşi spală haina sa în vin şi mantaua în sânge,
Sângele strugurilor, cu gustul dulce-amărui.

Are ochii roşii de vin şi dinţii albi ca de lapte
Zabulon, va locui în pace pe ţărmul mărilor,
Şi hotarul lui se va întinde până spre Sidon,
Până lângă mare, unde e limanul corăbiilor.

Isahar este un măgar osos şi n-are pretenţii,
Care se culcă în grajduri, dar este satisfăcut,
El doarme mulţumit şi nu supără pe fraţii săi,
Vede că locul unde se odihneşte este plăcut.

Vede că tot ţinutul lui este măreţ şi minunat,
Şi îşi pleacă umărul subt povară, fără cârtire,
Se supune birului şi-i respectă pe cârmuitori
Şi se bucură-ntotdeauna de buna lor ocrotire.

Dan va judeca pe poporul său, fără dreptate.
Ca una din seminţiile lui Israel, judecătoare,
Îşi va asuma rolul de a pune pace-ntre fraţi
El va fi şarpe pe drum, o năpârca pe cărare!

În planurile lui, se va lupta să le împlinească
Muşcând călcâiele calului, şi pe neobservate,
În strădaniile depuse va vedea că are succes
Astfel, făcând ca să cadă, călăreţul pe spate.

În ajutorul Tău, numai, nădăjduiesc Doamne!
Peste Gad vor dau iureş cete multe înarmate,
Dar şi el va da iureş, peste ele, şi le va urmări,
Le va ajunge din urmă şi le va distruge, toate.

Neftali este o cerboaică slobodă, peregrinând
Cu inima mulţumită şi-având sănatate-n oase;
El totdeauna laudă numele Dumnezeului său,
Şi cu inima liniştită, rosteşte cuvinte frumoase.

Iosif este vlăstarul verde, al unui pom roditor,
Ramurile lui se înalţă peste zidurile de cetăţi,
Vlăstarul de pom roditor, sădit lângă un izvor;
Arcaşii l-au atacat, aruncând asupra lui săgeţi.

Şi l-au urmărit cu ura lor, îndepărtându-l de ei
Dar arcul lui a rămas tare, suferind ca-n ostrov,
Şi mâinile lui, au fost întărite prin credincioşie,
De mâinile preabune ale Puternicului lui Iacov.

A ajuns astfel păstorul, stânca tare a lui Israel
Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatălui tău,
Aceasta este lucrarea Atotputernicului din cer
Care te va binecuvânta, să biruieşti pe cel rău.

Cu binecuvântările preasfinte ale cerului de sus,
Cu binecuvântările roditoare ale apelor de jos,
Cu binecuvântările ţâţelor şi pântecelui mamei.
Binecuvântările tatălui tău să nu fie mai prejos!

Întrec binecuvântările părinţilor mei şi se-nalţă,
Până la creştetul dealurilor veşnice în strălucire
Să curgă belşug peste creştetul capului lui Iosif,
Peste capul domnului fraţilor săi aducând iubire!

Beniamin este un lup ce sfâşie tot ce-ntâlneşte
Dimineaţa mănâncă prada, în marea sa lăcomie,
Dar seara împarte prada răpită şi cu ceilaţi fraţi,
Arătându-le că-i iubeşte şi vrea să fie-n armonie.

Flavius Laurian Duverna
19 iunie 2007