Copacul
Autor: Lucica Boltaşu
Album: Prin Tine sunt ce sunt!
Categorie: Trezire si veghere
Sub puzderia de frunze, umezite de umbrar,
Stă un bob strivit de humă, o sămânță de muștar,
Existența-i, nu o știe, cel ce-l calcă în picioare,
Dar deajuns e că cunoaște Dumnezeu, pe fiecare!

Creatorul știe, vede, zbaterea din țestul negru,
Dar permite frământarea, cât timp suflu-i integru,
Astfel, după multă trudă, când sclipește roua-n soare,
De sub pătura de frunze, un lăstar firav răsare!

Ce mai zbateri, acrobații, face el, țintind înaltul
Și, privind în juru-i, spune: "Nu am sevă ca și altul!
Sunt micuț, nu am putere, parc-aș fi un fir de floare,
Eu abia zăresc o rază, ceilalți sunt cu fruntea-n soare!"

"Dragul meu, (aude-o voce), nu uita de închistare,
Tu ai răsărit acuma, în curând vei fi mai mare,
Se vor adăuga toți anii, în firava ta tulpină,
Iar în ramuri, brațe-ntinse, vei simți acea lumină!

Încă mai e luptă, zbateri, vremuri reci sau vâlvătaie,
Nu cunoști securea care știe numai ca să taie,
Cât ești mic, veghează Domnul, ca să te hrănești din glie,
Cu cât crești, apar primejdii, tot ce viețuiește știe!

Că e foc, că e furtună, că-i securea cea tăioasă,
Să privești mereu spre ceruri, Creatorul, nu te lasă!
Oricare ți-ar fi destinul, tu să lupți spre înălțare,
Totul are-un rost pe lume și o întrebuințare!

Ramurile și frunzișul, dau răcoare, liniștire,
Păsărelele-și fac cuiburi, răspândind în jur iubire,
Dacă ești sortit tăierii, tot ești binecuvântare,
Leagăn de copil sau poate un altar de închinare,

Poate-o cruce pe-o movilă de țărână răvășită,
Vas de cinste, o covată, o troiță părăsită,
Dumnezeu Preasfânt din ceruri, dă o întrebuințare,
După faptă și răsplată! Nimic nu-i la întâmplare!"

Lujerul, copac de-o vreme, acceptându-și calm destinul,
Simte-n vene seva care poartă-n ea, smerit, divinul,
Tremurându-și calm frunzișul, mângâiat de raza sfântă,
Mulțumește în tăcere, Celui ce binecuvântă!

Omule, ființă vie, cercetează-ți azi umblarea,
De ești bob, sau de ești lujer, nu îți neglija-nălțarea,
Nu ești veșnic, meditează, cel rău mânuie securea,
Crede în Isus! Mesia, prin har îți dă mântuirea!

12/07/2022, Barcelona -Lucica Boltasu
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/232237/copacul