Să urc pe-o raz-aș vrea de soare, căci ea coboară din Cel sfânt,
Să las în urm-orice durere, ce s-a lăsat peste pământ,
Să uit de vremi de suferință, s-ajung eu vreau la Dumnezeu,
Doar El poate ca să-mi aducă, doar primăveri în drumul meu,
Să urc aș vrea pe-o rază vie, care străpunge norii gri,
Ca să mă ducă unde viața, vre-o dată tristă... nu va fi,
Ca să mă ducă unde nu e un asfințit al lor vre-o dat,
Unde e veșnic răsăritul, unde e veșnic minunat,
Vreau să mă ducă după trilul, de păsărele ce-s pe cer,
Vreau să mă treacă și de locul, acelor porți ce sunt de fier,
Vreau raza cea strălucitoare, ca să mă ducă-n locul viu,
Departe de deșertăciunea, acestui loc ce e pustiu.