Aștept de sus în vremi de încercare,
Un ajutor... și știu că eu mereu,
Îl voi primi căci am acolo-n ceruri,
Pe cineva... El este Dumnezeu.

El este mângâiere-n lumea care,
Durere îmi aduce și-un timp greu,
Îmi este alinare când suspinul,
M-apasă să-i cunosc adâncul său.

Aștept de sus o mână să coboare,
Ea norii să-i străpungă... să zăresc,
O rază ce-i mereu strălucitoare,
Să urc pe ea e tot ce îmi doresc.

Să urc îl locul veșnic de odihnă,
Căci vreau să odihnesc în cerul sfânt,
Acolo vreau să urc eu pe-acea rază,
Departe de ce-i astăzi pe pământ.

Aștept în vremi de grele suferințe,
Putere... că să pot să mă ridic,
Să pot privi spre zările senine,
Putere... ca să pot mereu să strig.

Și știu că cineva sus mă aude,
Căci ochii să-i ridic eu pot mereu,
Tărie-n suferință-mi este Domnul,
Și face un trecut din timpul greu.

Aștept... chiar dacă-i lungă așteptarea,
În ea-i cu mine Domnul... nu e grea,
Căci harul Său mi-aduce fericire,
Să fiu doar fericit... și sunt în ea.

Chiar dacă parcă margini ea nu are,
Eu știu că așteptare va sfârși,
Eu știu că nu-i departe, este-aproape,
O clipă-n care Domnul... va veni.