Se-arată după norii de zăpadă,
Un soare ce-i așa strălucitor,
Aduce pe-a lui raze omenirii,
Iubire... și al vieții viu izvor.

Se-arată după munte... după zare,
Un veșnic răsărit care va fi,
El este azi aproape... vine Domnul,
Azi toate ne arată... zi de zi.

Se vede după marea-nfricoșată
Un mal care de mulți e așteptat,
E malul mult dorit de multe inimi,
Ce azi vâslesc pe mare și se zbat.

Se vede după lună... după stele,
O vreme care nu se va sfârși,
E vremea cea din locurile-nalte,
În care cu Isus vom locui.

Se-arată după timpul cel din urmă,
Cum soarele vre-o dat... nu v-asfinți,
Acolo unde veșnic e... iubire,
Acolo unde moarte nu va fi.

Acolo unde-i lapte și doar miere,
Acolo unde-s străzile-aurii,
Și dragostea mereu e doar aprinsă,
Ea este-n orice clipă ca dintâi.

Se-arata după zările albastre,
Ce-și au în orizont ele-un sfârșit,
O-ntreagă veșnicie ce-i aproape,
Nu este-n depărtare-un infinit.