O Doamne privește cum plânge pământul,
Sub groaza durerii ce team-a adus,
Ce fura azi pacea... ea fură puterea,
Să nu mai privească pământul în sus.

Atinge-l cu milă, cu-a Ta îndurare,
Și lasă lumina de sus Tu mereu,
Să vadă doar urma ce Tu ai lăsat-o,
Prin vremea venită cu timpul ei greu.

Privește cum plânge în grele suspine,
În miezul de noapte sub ceru-nstelat,
Tu lasă Isuse un strop de-alinare,
Să poată de Tine El fi vindecat.

Deschide azi cerul și-auzi cum de jale,
El cântă întruna cu dorul aprins,
Și vrea doar de Tine în vremea din urmă,
Să fie Isuse pământul atins.

El vrea să cobori să ridici tulburarea,
Ce-l tulbură astăzi chiar din temelii,
El vrea să rămână-n picioare întruna,
Și-n luptele grele până când Tu vii.

El vrea ca prezența ce este divină,
S-o simtă când norii se-adună pe cer,
El vrea să-l păzești de o lume străină,
În care-amăgiți sunt acei care pier.

Coboară cu milă și cu îndurare,
În fața lui Doamne mereu Tu să fii,
Condu-l până-n ziua în care sfârșește,
Această durere... cu el tu rămâi.