Slujba de păstor.
Autor: Necunoscut
Album: fara album
Categorie: Slujire
Slujba de păstor
Am auzit cândva-ntr-o vară despre un frate om bogat
Ce-și avea averea toată într-un loc cam izolat.
Nu avea vecini pe-aproape căci mai mult de cinci hectare
Erau toate ale lui de la deal și pân pa vale.
Casa-n mijlocul grădinii o poziție minunată
Un izvor ca și de munte îi brăzda grădina toată.
Iar livada lui cu pomi puși în rânduri fel și fel
Și c-o vie așa mănoasă ca și cea din Israel.
Când ajunge timpul verii, nu de prea departe-n munte
Îl vedeai de pe fereastră mulgâng oile cărunte.
Tot acolo mai avea ș-o turmă pentru opt perechi de boi
Pentru vacile cu lapte ș-un șaivan pentru viței.
Lanul lui frumos de grâu de pe câteva hectare
Îl vedeai de pe ferestră cât era ziua de mare.
Iar cositu-n timpul verii de lucernă și trifoi
De ovăz, de măzărică și hectare cu ghizdei erau toate-n jurul casei.
Soția lui coborând pe lânga vale
Îl chema întotdeauna sa vină la mâncare.
N-avem timp să discutăm despre avutul lui cel mare
Îns-avea și el cusurul lui ca și mulți din adunare.
Nu ducea nimica lipsă-n casă din câte lumea poate da
Însă bietul nostru frate tot mereu se întrista.
De ploua mai multi zile, Vaai că-ntârzie aratul!
De ploua pe jumatate, Vaai se-ntârzie săpatu!
De ploua pe vremea coasei de lucernă și trifoi,
Zice, De o mai ploua și mâine vara asta-i un gunoi.
De era căldură mare, cum știe numai Domnul să o dea
Zice, Vaai de mine vara asta tot pământu s-a usca.
Încerca biata femeie să îl scape de cel rău,
-Măi omule, grija asta n-o porți tu, ci Dumnezeu.
Știe El când să dea ploaie și căldură ba și vânt
Știe cănd să dea de toate, să-ngăduie tot pământ,
Ce tot te frămânți atâta și de vânturi și de ploi
Și de vara cu caldură și de iarna cu ninsori
Păi nu te gândești prin asta că-ntristezi pe Dumnezeu?
Pocăiește-te bărbate și fi liniștit mereu!
Însă bietul nostru frate tot mereu se intrista.
Într-o zi la el acasă un misionar sosea,
Era o zi de August dupămasa pe la trei.
El trăgea din greu la breazdă la al doilea ghizdei.
Când deodată îl aude pe dulăul lui cel mare
Dând alarma-n toată curtea pe-un străin la poart-afară.
Se oprește de la coasă, șterge fruntea de transpir
Când se uită-nspre casă, vede-n curte un străin.
Duhul de nemulțumire iacă iarăși a-nceput.
Dar aude cum îl strigă musafirul cel sosit.
Fratele păstor îl cheamă,"Pace frate Ionele,
Vino de mai hodinește, mai e mult
Pân ce soarele-asfințește.
Lăsă coasa-n breazdă și cu pasul lui grăbit
Merge înspre musafir și îi zice -Bun Venit!
-Pacea Domnului măi frate, zice pastorul zămbind.
Mănânci pâinea cu sudoare, nu ca alții lenevind.
-O mănânc măi frate așa cum spuse Dumnezeu.
O da, slujba de păstor, i-așa ușoară dragul meu.
Voi puteți citi Scriptura zi și noapte tot mereu
O, ce slujbă minunată v-a dat Bunul Dumnezeu.
Iară eu sărman de mine nici de-o lună n-am citit,
Ziua nu mă lasă lucru, noaptea-s mort de obosit.
-Frate, zice-acum păstorul, Eu aș vrea să-ți fac un bine,
Du-te-n sat și cat-un frate care ști c-o fi ca tine
îl plătesc pe-o săptămănă ca să lucre-n locul tău
Iară tu să vi cu mine în slujba Lui Dumnezeu!
Fratele nostru bogat merse repede în sat
La un frate ce opt copii avea de-aștepta p-a nouălea. .
-Frate, poți veni de Luni la lucru să-mi cosești o săptămână?
Fratele păstor iți pune toți bani o dată-n mână.
-Ooh ce bucurie mare la aceștia opt copii.
Viu măi frate chiar acum, nu pot ca să las pe Luni.
De la el și pân-acasă îi dă lecții mai pe larg
Ce să facă, cum sa lucre, de-o ploua, ba de-o fi cald…
Când ajunge cu săracul la căminul lui cel mare
Stau de vorbă cu păstorul care sta în așteptare.
-Frate, zise acum păstorul la acel cu opt copii,
Poți să vi de Luni la lucru-o săptămână zi de zi?
Fratele Ionel va merge-n slujba Domnului cu mine
Tu lucrează pentru el cum lucrezi și pentru tine.
Banii ți-i dau toți o dată căci așa cred că-i mai bine.
Domnul să ne sprijinească și pe noi dar și pe tine!
Fratele sărac primește de la fratele păstor
Un tencuț frumos de-o mie ca să lucre pe ogor.
Iară fratele Ionel se spălă, se bărbierii,
Se-mbrăcă de sărbătoare că doar pleacă în lucrare.
-Unde mergem frate Dinu, căci amu-i Sâmbătă sara
-Trecem frate peste munte pân la frați din Poiana!
-Vai de mine, pân la Poiana Mare? ?
Îs vreo treij-de kilometri mers pe jos
Vreo șase ore de hectare de mers ziua,
Iară noaptea ne găsește tocmai pe la poala lui.
Un întuneric ca-n mormânt se lasă de cu sara
Nu-i posibil să mergi noaptea pân la frați din Poiana!
Totuși Ionel a rămas pe gânduri că în slujba celui Sfânt
Nu e noapte-ntunecoasă, nu e ploaie, nu e vânt.
Nu-i căldură să te-oprească, nu-i furtună, uragan
Turma trebuie păscută-n orice anotimp din an.
Fratele păstor se-oprește după ce soarele-apune
Se-aplecă pe genuchi jos și înălță o rugăciune
-Doamne Tu ce nopți de-a rândul te rugai cu-atâta zel
Iată-mă aici pe munte, stau cu fratele Ionel.
Muntele ce stă in față L-ai făcut cu-al Tău Cuvânt
Fă să trecem peste el sprijiniți de Duhul Sfânt.
Fiarele din vizuini ce ies noaptea după pradă
Fă să fim păziți de ele pân la frați din Poiană.
Ingerul ce m-a păzit în intreaga mea viață
Fă să ne-ntărească pașii peste muntele din față”
-Frate Ionele, pe aicea mai trecuta-i tu cândva?
-Num-o dată-n tinereță și de-atuncea frate, ba.
-Atunci vino după mine și ține minte nu uita
Că la doisprezece noaptea noi in vârf ne vom afla.
Iar la unu jumătate, mul-la două vom fi-n sat
Pe la fratele Andrei l-om scula de-o fi culcat.
În ce pacoste căzurăm, zise Ionel în gând,
N-am putut să stau acasă căci acum eram dormind.
Însă noaptea acea frate câte sau mai petrecut,
Nu e timp de discutat, pe la două au fost in sat.
Mergând la fratele Andrei, ei de grijă nu dormiră
Căci păstorii nu sosiră și aveau pe mâine nuntă.
-Frate Andrei, aici e Dinu, iată că te-am deranjat.
Andrei plin de bucurie sare repede din pat.
El primește musafirii și le zice -Bun Venit!
Iară Dinu recomandă musafirul cel sosit.
-E un frate din Vâlcele de peste muntele cel mare
E-n prima zi de misiune, ma-nsoțește în lucrare.
E cântăreț de mâna-ntâia, ba și predică frumos,
îl desfacem azi la nuntă ca și-n slujba Lui Hristos.
Însă fratele Ionel sărmanul, somnoros și obosit
Cum se lăsă rezemat ca și mort a adormit.
-Nu-i mai bine să-l trezim ca să mânce caș și urdă?
-Lasă frate c-o mânca mâine la nuntă.
Dimineața-n loc de masă se gătară de-adunare
Frații mâncă-ntodeauna când vin de la-adunare.
Frații mai întâi îl propun cu o cântare,
îl pun la o rugăciune ca la evanghelizare.
De cântat cânta el bine când era sătul lapte,
Brânză și smântână și de carne și de toate.
Îns-acum de ieri la trei nu băgă nimic în gură
Decât apă de-oboseală de la râul din padure.
Totuși cântă Ionel plin de slavă din cântarea Vin la Tine
Cunoscut de toată lumea de mireasă și de mire.
La ora de rugăciune s-a descurcat ușor
Însă grija lui cea mare era predica de la amvon.
-Frate Dunu, la amvon să propui pe cine vrei
Eu ți-am spus, la nuntă niciodată n-am vorbit,
Din biblie ți-am spus chiar de-o lună n-am citit.
-Frate Ionel, în slujba sfântă Dumnezeu p-a Lui i-ajută
Le dă binecuvântare orișicând. Chiar și la nuntâ!
În sfârșit, se gată nunta pe la două jumătate
Iar de Dinu se apropie un frate din altă cetate.
-Frate Dinu, noi aicea am venit din Valea Mare
Vi cu trenul de acum, azi la noi la adunare?
Căci avem nunți, avem boteze ce trebuie planificate.
Mai avem probleme multe căci biserica e mare.
Fratele Andrei cu nunta, -Fraților mă ascultați,
Mai serviți intâi o masă si pe urmă să plecați.
-Fraților, pân la mireasă e un kilometru bun
Iară trenul e acum, haideți fraților la drum.
Ionel ce aștepta cu nerăbdare ca să treacă pe la masă
Iat-acum e-n drum spre Valea Mare fără să serveasă
-O Isuse ce pedeapsă peste mine ai lăsat
nici un prânz, nici o gustare, nici o cinâ de cinat.
Merg frați din Poiană până jos in Valea Mare
Pe la cinci și jumatate au ajuns la adunare.
Frații plini de bucurie le oferă primul loc.
Loc de cinste pentru cei ce au chemarea sfântă.
Insă fratele Ionel, gândul lui era la nuntă.
-Frate Dinu, să mă lași în seara asta că-s bolnav aproape mort.
-Frate, Domnul te-ntărește, asta-i sliujba cea aleasă
Nu-i ca ceea de la coasă.
In această slujbă sfântă nu-i de stat ci de lucrat.
Pe la opt și jumătate adunarea s-a gătat.
Tocmai când să ias-afară vine-un frate Macovei
-Frate Dinu, de-ani de zile ne-ai promis că vi la noi
Acum cred că e momentul, nu mai poți să ne refuzi
Căci avem și noi probleme frate ce nu pot fi amânate.
Avem nunți, avem boteze ce trebuie planificate.
Seara asta nu știm cum, te-aștem ca și-n seara de ajun.
Frații de pe Luncă-ndată s-au strâns la Macovei
Să discute doar problema ce-i interesa pe ei.
-Frate, noi aicea am voii s-avem nuntă si boteze
Tu programează-le când vrei.
-Fraților luna asta-s ocupat iar in Septembrie
Avem botez la noi in sat
Bine fraților, să notez in carnețel
Si că ora-i cam tarzie, eu și fratele Ionel suntem foarte obosiți
Căci deaseară pan-acum chiar nimica n-am mâncat.
Macovei se duce-n grabă la soție, -Tu femeie,
Pune oala, adu mămăligă, urdă, caș
De știam de musafiri aduceam și papricaș.
Când mâncarea e pe masă se plecă la rugaciune
Însă fratele Ionel, gându lui pe alta lume.
Când s-a ridicat, foamea să și-o potolescă,
Simte casa dintr-o dată că incepe să-nvârtească
Dinu-l vede, îl ajută și-l așează lângă masă.
După ce mâncă sărmanul și cu Dinu împreună,
Ochii i se limpeziră și arătă a voie bună.
Stând la masă in discuții și-ntrebări ca de-obicei
De Dinu se apropie un frate necăjit din Mititei.
-Frate Dinu, în sara asta vino pân la Mititei
Căci soția mea-i bolnavă de-a respinso și spitalul
N-are leac mi-au spus ei mie, dar tu vino,
Așa cum scrie-n biblie și cred că s-a face bine.
Iar de mâine până joi, nu mâncăm nimic de fel
Eu cred ca ne vei ajuta și tu frate Ionel…
Însă fratele Ionel după ce s-a săturat
Se uită prin jur prin casă unde-i patu de culcat.
Când află că tre să meargă chiar acum la Mititei
Iar de mâine-ncepe postul nu de-o zi ci de trei,
îl chemă pe Dinu afară și îi zise
-Iartă tu gresșala mea
C-am vorbit fără să știu care este slijba ta.
Uite miia ce i-ai dat-o Sâmbătă la Vasilică
Ca să te-nsoțesc în slujbă.
Slujba ta măi frate este foarte grea
Nici nu mânci cănd lumea mâncă,
Nici nu dormi când lumea doarme,
Numai drumu de la noi de aseară
Nu l-ar face nimeni pentr-o mie.
Tu făcuși și de pomană
N-am vazut macar pă unu sa-ți plătească măcar drumu.
Numa vin la noi c-avem necazu mare,
Vin-la binecuvantare, vin-la mormântare.
Deci frate Dinu ale tale nu-s c-amele
Eu le pasc in vreme bună tu indiferent de vreme.
Deci frate Dinu eu cu tine nu ma duc la Mititei,
Eu mă duc la casa mea, ori că vrei, ori că nu vrei.
Totuși și Ionel iți dă un sfat asculți de el?
-Ascult măi frate, dacă-i sfatu-i de la El.
-Vrei tu ca poporu acesta să cunoască greul tău?
-Așa cum vrea Dumnezeu, vreau măi frate, cum să nu?
-Dar de ce singur să-nduri?
Ia-l pe fiecare-n parte așa cum m-ai luat pe mine
De Sâmbătă si până Luni.
Fraților, aceasta slujbă nu-i o joacă sau profit
E o ungere divină și se cere-a fi smerit.
În această slujba sfântă, nu râvni de n-ai chemare,
Nu căuta să faci lucrarea dacă n-ai incredințare.
Amin
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/232584/slujba-de-pastor