Nu-i ușor, ispita-i mare!


Mi-am pierdut înțelepciunea
Și de îndată, am greșit
Dar Tu ai făcut minunea
Și pe loc mi-am revenit

Ai luat nuiaua Ta
Gândirea, mi-ai îndreptat
Căci Te-ai folosit de ea
Și de îndată m-am calmat.

Nu ai fost un Tată rău
Ci din contră, iubitor
Căci ai vrut binele meu
Să trăiesc, să nu mai mor.

La momentul potrivit
Când Tu ai considerat
Când toate le-am depășit
Cu nuiaua m-ai mustrat

Și atunci am înțeles
Că doar binele-mi dorești,
Căci din cei mulți m-ai ales
Pe mine, căci mă iubești

Mustrarea Ta m-a durut
Dar am înțeles prea bine
De acum tot ce-i de făcut
Să fiu împăcat cu Tine.

Să repar ce am greșit
Să mă duc pe drumul drept
Către Tine, Domn iubit
Mila Ta să o aștept,

Să primesc a Ta iertare
C-am greșit, să recunosc
Să fii plin de îndurare
Să văd al sfințirii rost

Nu-i ușor, ispita-i mare
Dar al Tău drum, l-am dorit
Voi lupta cât pot de tare
Să nu pierd ce-am dobândit

Vina, eu mi-am înțeles
Și te rog cu glas fierbinte
Cu Tine merg, m-ai ales
Pe ale Tale drumuri sfinte.

Amin

Câmpia Turzii, 23 iulie 2022