Se văd valurile lumii, ce lovesc astăzi mereu,
În acei pe metereze, ce-l slujesc pe Dumnezeu.
Ridicate sunt din marea, care azi s-a tulburat,
Și ar vrea ca să înghită, tot ce Domnul a creat.

Și lovesc cu-atâta ură, să înece mult doresc,
Inimile dăruite Domnului... care iubesc,
Ea ar vrea... marea întinsă, ca să-i ducă în adânc,
Pe acei care sub soare, își au zborul într-un cânt.

Temelii ca să dărâme, astăzi marea mult ar vrea,
Însă ce-i zidit de Domnul, niciodată n-ar putea,
Nici să clatine... putere, n-ar avea ea niciodat,
Căci puterea peste toate, e la Domnul Împărat.

Și rămân doar în picioare, și-n bătaia cea de vânt,
Ce de nori este adusă, ca să bată pe pământ,
Căci ținuți sunt ei de mână, de un mare Dumnezeu,
Prin credință nu îi lasă, singuri când aici e greu.

Oricât e de tulburată, Nu va face niciun rău,
Căci la cârmă-ntotdeauna, este astăzi Dumnezeu,
El e scut... e biruință, și va fi pân-la sfârșit,
Căci El este Cel pe-o cruce, moartea care-a biruit.