Voi privi în orice vreme, bunătatea ce-a lăsat,
Dumnezeul mântuirii când pe nume m-a strigat,
Voi privi mereu spre ceruri, unde bunul Dumnezeu,
Stă de veghe zi și noapte, să ajung în cer și eu.

El și azi... ca altădată, îmi aduce bucurii,
Răsăritul ce coboară, dintr-un loc din veșnicii,
El și astăzi pentru mine, luptă-n lupte ne-ncetat,
Ca să mă înalțe-n locul, ce va fi doar minunat.

El și azi e plin de milă, eu o văd în orice zi,
Nu mă lasă-nspre pierzare, mă ajută a păși,
A Sa milă-ntotdeauna, pe un drum atât de greu,
Unde singur niciodată, către ceruri n-am fost eu.

Căci purtat sunt eu de Domnul, peste munți. . câmpii și mări,
Și privirea ridicată, El mi-o ține către zări,
Căci iubirea ce o are, este fără de sfârșit,
Ea mi-a dat viață eternă, care este-n infinit.

Voi privi doar înspre mâna, ce din moarte m-a salvat,
Lanțurile multe... grele, numai ea le-a dezlegat,
Ea îmi mângâie întruna, inima îndurerată,
Ce-i lovită de furtuna, care vrea să fie moartă.

Voi privi... și-a mea privire, nicicând n-o voi dezlipi,
De la cerurile-nalte, unde îmi doresc a fi,
Voi rămâne-n orice vreme, neclintit... căci îmi doresc,
Pe Acel ce mi-a dat viață, la sfârșit să-L întâlnesc.