Poporule azi adunat din nou la închinare,
Oare nu sunt Eu Cel ce pot să vin cu îndurare? ,
Oare e scurtă mâna Mea, s-aduc azi mângâiere? ,
Dar oare azi puteri nu am? , s-alin orice durere.

Oare nu am azi bucuriii ca să îți dau și ție,
Oare nu Eu ți-am pregătit, un loc în veșnicie,
Poporule oare nu Eu, ți-am dat cândva salvare? ,
Sunt Eu... și astăzi ție-ți cer, popor... o lepădare.

În urma lasă tot ce azi, nu este-a Mea plăcere,
Ca Eu să pot ca să lucrez, să simți tu mângâiere,
Poporule de lacomii eu astăzi lepădare,
Ție îți cer ca tu să ai, și parte de-ndurare.

Sfințește-te în vremi ce sunt, atât de-ngreunate,
Vremelniciile să lași, căci sunt toate păcate,
Țărâna scutură îndat, să nu ai nici-o pată,
La revenirea Mea să fii... mireasa cea curată.

La revenirea Mea să fii tu gata de plecare,
Dar ca să pot să te înalț, îți cer azi lepădare,
Adâncul inimii cunosc, știu totul despre tine,
Și-ți spun... întoarce-te acum, urmează-mă pe Mine.

Pe urma care am lăsat, tu să pășești îndată,
Să fii curat și lepădat, de firea-nverșunată,
Poporule ce mă aștepți, dorind o înălțare,
Cuvântul pentru tine azi... el este lepădare.

Slujește-ma mereu iubind, fără fățărnicie,
Dacă dorești prezența Mea, cu tine ca să fie,
De toate ție îți voi da, de stai în ascultare,
Dar azi îți cer de lumea rea, Eu ție lepădare.

Rămâi de veghe azi mereu, departe de păcate,
Ca ție să-ți pot face Eu, la un sfârșit dreptate,
De tine nicicând n-am uitat, poporule vre-o dată,
Eu te-am salvat... viață ți-am dat, sunt Dumnezeul Tată.

Azi lasă tot ce este rău, și vino după Mine,
Ca Eu să pot sa mă îndur, poporule de tine,
Cu mâini și cugetul curat, de vei fi azi pe cale,
Tu vei gusta iubirea Mea, și marea îndurare.

De mă asculți... de mă urmezi... de-acum și nu de mâine,
La nici-un pas tu nu vei fi, popor dat de rușine,
Căci cei ce lângă Mine stau, îi voi păzi întruna,
Pe fruntea lor Eu la sfârșit, voi așeza cununa.