Cand cetatea refugiului temporar ti-e distrusa,
Cand o veste ce nu vrei s-o auzi ti-e adusa,
Cand ajungi sa plangi uneori pana nu mai poti plange,
Cand amaraciunea ce-o ai in suflet te frange,

Cand stramtorarea in care te gasesti este mare,
Cand nu mai ai solutie, nici mod de scapare,
Cand tot ce-a ramas la Ticlag e doar fum si ruine,
Cand nici cei de aproape nu mai sunt pentru tine,

Indrazneste, sprijinindu-te pe al tau Dumnezeu,
Oricat de greu ti-ar fi greul, pentru El nu-i prea greu,
Mergi luptand inainte cu neclintita credinta,
Caci cu El totdeauna vei avea biruinta.