Doamne, ce rost are suferința, ce rost are jertfa mea, dacă eu nu știu a mă supune, dacă eu nu vreau a asculta?

Si atâtea câte am făcut, dacă dragoste nu am avut, ce rost are truda mea! ?

Să iubesc, hmm aş putea, chiar și atunci când cel rău cu ura sa, mă trânteşte la pământ?

Când oamenii îmi greşesc, cum să iert? Oare pot eu să stau nepăsător sau îmi arăt “dragostea" într-un mod răzbunător! ?

[ ooo, departe de Mine, caci nu te cunosc
-cum nu Doamne, pentru tine am spus că mor!
In zadar e suferința, in zadar e jertfa ta, dacă tu în toate nu ai pus dragostea Mea. Nici să te smerești n-ai vrut, o inima rea ai avut, iată nebunia și mândria ta, astăzi rodul lor le vei vedea!]

Ce vă cer eu copilași, nu e doar sudoare, nici un sacrificiu mare, vreau cu toată inima numai ascultare. Ascultare de Cuvântul Meu, dragoste, vă cer și pe asta de nu o aveți, raiul meu n-o sa-l vedeți.

ohh la picioarele-Ți m-aplec în smerenie, Tată, iartă-mă te rog si de nu rămâi acum în mine, eu nu voi putea iubi ca Tine.