Nu te-ngrijora creștine, în curând sfârși-vor toate,
Ziua cea de sărbătoare, este ea atât de-aproape,
În curând deschide cerul, și va coborâ pe nor,
Domnul slavilor divine, Împăratul tuturor.

Teamă să nu ai o clipă, orice-n față ți-ar veni,
Toate-s cele trecătoare, sunt pentru a curăți,
Valurile și furtuna, sunt pentru a alunga,
Tot ce nu e după voia Celui ce te va-nălța.

Nu te-ngrijora de vremea, care lungă pare-a fi,
Și ea este trecătoare, chiar de-s nopțile azi zi,
Chiar de-i grea, mergi înainte, și tu nu descuraja,
Vremea este hotărâtă, și nu va întârzia.

Să rămâi pe culmea stâncii, după cum ai fost zidit,
Nici de vântul cel năprasnic, nu vei fi tu doborât,
Nici de spuma mării-ntinse sau mânia celui rău,
Căci acolo sus pe stânc-ai fost zidit de Dumnezeu.

Nu te-ngrijora de cerul, ce-i mai mult întunecat,
Dincolo de nori privește, ca să fii tu luminat,
Nu vei bâjbâi pe cale, căci de după nori e Cel,
Ce îți luminează calea, Regele Emanuel.

El e stânca ta întruna, și te poate izbăvi,
Dacă-n vremurile vieții, suferință vei găsi,
Te ridică sus pe munte, și prin vale te coboară,
Nu te lasă... te iubește, numai ca în prima oară.