Să nu stai zdrobit creștine,
De acei de lângă tine,
Tu aleargă-ntotdeauna,
Către Cel ce-ți dă cununa.

Nu-asculta de guri deșarte,
Căci e gura cea de șarpe,
Care este veninoasă,
Plină ce-i doar de pucioasă.

Stai mereu în ascultare,
De Acel care sub soare,
Numai Unul se găsește,
Peste toate-mpărățește.

De Acel care pământul,
L-a făcut rostind cuvântul,
El azi ultimul îl are,
Căci puterea Lui e mare.

Nu lăsa șoapta străină,
Să-ți aducă-n zi senină,
Norii plini de tulburare,
Și doar lacrimile-amare.

Doar privește înainte,
Către locurile sfinte,
Nu privi la om căci poate,
El de Domnu-a te desparte.

De cunoști azi prigonirea,
Vei cunoaște nemurirea,
De cunoști și umilința,
Ai în față biruința.

Căci Acel ce-ndată vine,
Vine El și pentru tine,
Pregătit stai cu răbdare,
Să ai parte de-ndurare.

Iar dacă furtuna bate,
Și lovit pe nedreptate,
Ești creștinule pe cale,
Tu nu vei rămâne-n vale.

Căci Acel ce vine-ndată,
Vine cu o judecată,
Astăzi El nu e departe,
Vine să-ți facă dreptate.