Ne luptăm pe drumul vieții, să-l răzbatem mai ușor,
Aripile ni le-ntindem, și ne luăm avânt în zbor.

Întâlnim atâtea piedici, dar luptăm... căci la sfârșit,
Vrem să-L întâlnim pe Domnul, unde totu-i infinit.

Alergăm printre ruine, de ispite încercați,
Prigoniți suntem de oameni, uneori chiar și de frați.

Însă cu puterea vie, ce ne-o dă doar Dumnezeu,
Trecem și de guri deschise, ce ne fac... atâta rău.

Trecem și de munți... de valuri, căci avem un har divin,
Trecem și de întristare, Domnul șterge-orice suspin.

Căci la cârma vieții noastre, este numai Dumnezeu,
El e scut și mângâiere, ne păzește de-orice rău.

Trecem doar cu biruință, căci Isus e Luptător,
El ne ține doar de mână, să nu fim cei ce cobor.

Ne dă apă din izvoare, hrană din al Său cuvânt,
Ancoră Isus devine, să nu fim luați de vânt.

Și parcurgem din iubire, drumul uneori ce-i greu,
Căci iubirea noastră-i una, este pentru Dumnezeu.