Să ia azi dreptaru-n mână,
Cei ce-au fost învredniciți,
Ca să spună adevărul,
Chiar dacă sunt prigoniți.

Căci la capăt ei de Domnul,
Vor fi cei încoronați,
Și la masa cea întinsă,
Tot de El vor fi-așezați.

Chiar dacă le e greoaie,
Calea către Dumnezeu,
Să vestească adevărul,
Chiar dacă le este greu.

Vor primi a lor răsplată,
Căci Cel viu El niciodat,
Nu rămâne celor care,
Îl slujesc... îndatorat.

Să rămână o lumină,
Cei ce-au fost de El aprinși,
De vor fi și-n zi și-n noapte,
Nu vor fi nicicând învinși.

Cu-adevăr încinși întruna,
Ei mereu vor birui,
Chiar și-atunci când multe pietre,
Înspre ei tot vor veni.

Iar dacă sub bici sunt astăzi,
Să nu tacă... căci de sus,
Ajutorul lor în toate,
Le va fi mereu Isus.

Și El biciuit odată,
Era de acei mai răi,
Pentru adevăr Hristosul,
Prigonit era de-ai Săi.

Astăzi cei ce au porunca,
Adevărul de-a vorbi,
Să nu aibă nici-o teamă,
Domnul îi va ocroti.

Să-și deschidă larg ei gura,
Să vestească ne-ncetat,
Că doar calea cea îngustă,
Duce către Împărat.

Să spună la lumea-ntreagă,
Că doar cei neprihăniți,
Vor fi-n zi de sărbătoare,
Ei de Dumnezeu răpiți.

Doar acei ce strâng în viață,
Pentru ceruri ei valori,
Vor cunoaște veșnicia,
Plină ce-i doar de comori.