Ai fost cândva aleasă, biserică iubită,
Să moștenești tu cerul, un loc ce-i minunat,
Ți-a dat o veșnicie, o Țară doar frumoasă,
Dar pentru-aceste toate, în schimb tu ce i-ai dat.

Te-a adăpat din apa, ce poate să-ți dea viață,
El te-a salvat de moarte, El te-a răscumpărat,
Biserică aleasă, Acel plin de putere,
Dar pentru ele oare, în schimb tu ce i-ai dat.

Te-a scos și din robie, ți-a dat și mântuire,
Pe-un braț măreț... puternic, mereu El te-a purtat,
Dar tu pe drumul vieții, biserică iubită,
Celui ce-ndată vine, în schimb... tu ce i-ai dat.

I-ai dat oare-ascultare, ești în neprihănire? ,
Pășești pe urma care, însângerat lăsa? ,
Pentru o mare jertfă, adusă sus pe cruce,
Ce-i dai în schimb tu astăzi? , dar mâine ce-i vei da?

Ce-i dai pentru răbdarea, ce o avea sub pietre,
Atunci când pentru tine, era lovit... scuipat,
Dar pentru-amărăciunea, în Ghetsimani băută,
Tu care vrei azi cerul... în schimb Lui ce i-ai dat.

Dar pentru răni pe spate, ce-l aplecau întruna,
Ducând o cruce mare, tăcut... îndurerat,
Ca tu să ai salvare, Mireasa Lui iubită,
Ce ție îți ceruse, tu până azi i-ai dat?

El ți-a cerut iubire, să-i dai în orice vreme,
Cu toat-a ta ființă, mereu să îl iubești,
Biserică aleasă, în vremurile grele,
În dragostea divină, tu oare clocotești.

Ai flacără aprinsă? , de dor de veșnicie,
Sau timpul greu te face, să arzi astăzi mocnit,
Ești plină de iubire? , sau tu pe drum în lupte,
Te-ai așezat pe margini, căci greu ai obosit.

Nu zăbovi o clipă, azi cercetează-ți viață,
Căci poate fi de mâine, un prea târziu venit,
Iubește-L pe Acela, ce-odată pentru tine,
El își dăduse viața, pe cruce răstignit.

Mireasmă de iubire, în jurul tău să fie,
Ca să se simtă-ntruna, mirosul cel divin,
Mirosul de iubire, el cerul îl deschide,
Tu astăzi doar iubește, iubește pe deplin.