De mă priviți cu ochii cei firești
Sunt muritor, ca voi, ca orișicare
Însă în ochii cei Dumnezeiești
Sunt neam regesc, eu am valoare.

Sunt o prințesă, Tatăl meu e Rege
Și are-o-Împărăție minunată,
Supușilor le-a dat o sfântă Lege
Și-o dragoste de ei nemăsurată.

Și eu mă lupt aici cât pot mai bine
Statutul de prințesă să-l păstrez,
Să nu pășesc la tronu-i cu rușine
Când vin în fața Lui să-ngenunchez.

Mă lupt mereu, cu fiece ispită
Ca rochia să mi-o păstrez curată,
Așa cum El mi-a dat-o, înălbită
Că doar cu ea îi pot ieși în față.

Și mă tot lupt, de când mi-a spus
Că-mpărăția Lui nepieritoare
Va moșteni, un Prinț frumos nespus
El mi-a trimis a dragostei, scrisoare:

„-Prințesa Mea iubită, oare știi
Că haina minunată ce o ai
Pe-o cruce am țesut-o, ca să fii
Mireasa Mea, în strălucitul rai? !”

Prieteni dragi, vă spun eu vouă azi
Că zilnic Îi citesc a Lui scrisoare
Și pe genunchi, cu ochii-nlăcrimați
Îl tot aștept, privind albastra zare...

Visez o zi cu soare făr apus
Când pe un cal, cu aripi de zăpadă
Va apărea doritul Prinț de sus
Să mă conducă-n Țara așteptată.

Visez o veșnicie în lumină...
Cu îngeri... o cântare neauzită
Pe străzi de aur voi pășim în tihnă
Iar Prințul îmi va zice, fericită! ...

Și voi uita că-n mersul meu prin lume
Tânjam la fericirea pieritoare...
Ce mă așteapt, nu se poate spune
Lumină... strălucire și splendoare...