Resurse creștine

Avem in față o lucrare care este la conflunța mai multor științe: teologie, filozofie și socilogie pe de-o parte, inginerie electrică/electronică, inginerie a sistemelor și software, pe de altă parte. Din acest motiv textul pare uneori tehnicist, plin de cuvinte de specialitate.

AUTORUL Teodor Dumitru este însă în asentimentul cititorilor și prin limpezirea textului lucrării sale, prin exemplificări la îndemână nu vrea să ne ducă într-o ligă a elitelor, deși subiectul, abordarea și capacitățile sale intelectuale indică un asemenea trend. Surprinde o mare grijă pentru aspectul practic și admir ideile îndrăznețe, dar și modul frumos, pertinent și distins în care convinge.

Lucrarea începe prin definirea termenilor și a conceptelor cu care operează. Vorbeste despre Logos-ul văzut ca „gândire exprimată” și „interacțiuni logice”. Arată că folosirea în Biblie (Ev. IOAN, cap. 1), a fost pregătită de Creator prin existența de câteva sute de ani a acestui concept în limba filozofilor greci socotiți azi clasici. Prin comparație, înțelegem de ce latina n-a fost limba Bibliei, traducerea cuvântului logos prin verbum fiind limitativă și săracă în sensuri. Filosofii s‐au împărțit în „idealiști“ și „materialiști“ după ”opiniile privitoare la faptul dacă „Logos“‐ul, cu „forme“ și „interacțiuni logice “, există sau nu ca realitate separată de obiecte, cu existență în sine sau nu!”. Punctează precizând că aceste interpretări ale „Logos“‐ului sunt aplicabile și la știința contemporană, care pune accent pe aspectele informaționale și relaționale în biologie și fizică. Iar exemplele sale concrete din software NE VOR UMPLE DE UIMIRE…

OBIECTIVUL cărții: În prima parte analizează ce semnifică „logos”‐ul pentru gânditorii greci dinainte de Hristos, semnificația biblică și semnificația pentru alți scriitori de după Hristos, numiți Părinți ai Bisericii. Din aceste surse ne concentrăm pe semnificațiile „logos”‐ului ca fiind „gândire exprimată” (gândul primordial expus la vedere) precum și ca „interacțiuni logice” (relații între gânduri, între gânduri și obiecte, între obiecte și între toate la un loc) și, de asemenea, scrie autorul, „voi stărui pe semnificația acestuia ca „Proiectant” sau „Creator” care gândește și implemen-tează”. În partea a doua sunt abordate sistemele naturale și cele proiectate de oameni și este analizat un fel de logos în științe: în interacțiunile logice dintre sisteme la fiecare nivel și în proiectarea acestor sisteme ca dintr‐o gândire exprimată. Orice sistem este format din sub‐sisteme conectate prin interacțiuni logice. Afirmația este evidentă, dar interesul autorului este să sublinieze că un sistem este alcătuit nu numai din componente, ci și din interacțiuni logice, acestea fiind esențiale. Interacțiunile logice corespund unui sub-tip al aspectului filozofic de logos. Mai mult decât atât, proiectarea fiecărui sistem și sub‐sistem indică existența unei intenții pentru modul în care acestea vor fi folosite in funcționarea lor viitoare.

Intenția duce la formarea unui sistem și a sub‐sistemelor sale și indică o gândire exprimată a unui Gânditor cu voință, cu abilități de a face planuri și cu puterea de a le pune în aplicare.

Logos reprezintă ideile (ca intenție) și formele (ca proiectare a ideii) împreună cu logica lor de interacțiune. Logos-ul cuprinde descrierea noastră lingvistică, prin logos comunicăm între noi și percepem conceptele din mintea noastră. În mod asemănător, și oarecum curios, observăm un tip de interacțiune similară și în lumea științei, unde particule sub-atomice interacționează logic în lumea anorganică. Aceleași tipuri de atomi de pe Terra sau Lună formează aceleași substanțe gen sare, apă, etc… Există un PROIECT undeva, la legăturile atomice, ca și pentru formarea zahărului, sau a alcoolului din vin, etc

Există o ordine exterioară, aceleași matrici, există un proiect. La fel, în domeniul Universului și al Cosmosului, există legea atracției universale care impune o ordine prestabilită și transformări controlate ale fenomenelor.

De asemenea, în domeniul societal și comunitar există legături, legi sociale și reguli bine stabilite în companii, parlament, dar și in Biserică și familii.

În capitolul trei discursul specializat se ascute și se separă în trei direcții de abordare:

a)domeniul teologic, filosofic, sociologic, b) Logos-ul văzut ca „interactiuni logice” în mediul natural și artificial, în software. c)Legăturile dintre logosul teologic și cel din științele naturale.

Nu vă răpesc bucuria de a descoperi toate aceste abordări, profunzimea lor, exactitatea lor, frumusețea lor. Astfel autorul identifică LEGEA lui DUMNEZEU ca un Logos de conviețuire socială, iar înțelepciunea ca un alt tip de logos personal, psihologic. Citează apoi o mulțime de autori, de la antichitatea pre-crestină la Heidegger și la filozofii contem-porani, cu opiniile lor, cu punctele lor de vedere, e un festin intelectual și cultural…

După ce trece prin Socrate, Platon și Aristotel, ajunge la stoici, la Zeno apoi la Filon din Alexandria care explică grecilor cultura evreiască făcând un act preparatoriu al răspândirii creștinismului în bazinul Mării Mediterane și de traducere a Sfintelor Scripturi din limba ebraică în cea greacă, „limba engleză a antichității”.

Intrând în prezentarea teologică a prototipului OMULUI NOU, a Omului Ceresc, a „Noului ADAM”, cum îl numeste Ap. Pavel pe Iisus Hristos – arhetipul omului regenerat prin Har, pe temeiul credinței creștine, și ne înfățișează opinia Fericitului Augustin care vede în Iisus un logos în forma lui Dumnezeu, care se coboară prin Sfânta Fecioară în lume în forma unui logos Slujitor (Creatorul slujitor al creației sale - ce poate fi mai înălțător și demn de admirat? !).

Lucrarea analizează apoi înțelesuri și semnificați noi ale logos-ului. Alături de „Gândire exprimată“ și „Interacțiuni logice“, analizează și o înțelegere de „Creator“‐ ca autor de creație, dar și una actualizată, de „Designer“‐ ca gânditor și desenator inteligent și de „Proiectant“ ‐ care „face (din nimic)”, „creează” (ca în Geneza) dar care și exemplifică într‐o proiecție virtuală realitatea (posibilă) viitoare. Sunt prezentate apoi numeroase puncte de vedere ale altor personalități biblice, eclesiastice, filozofice pe care vă invit să le parcurgeți, sunt un deliciu…

Autorul intră apoi in știință, domeniu foarte familiar lui, și ne prezintă logos-ul ca reprezentând interactiuni logice în științele exacte. Vorbeste despre esența informațională a materiei și citează autorul contemporan care a spus că ”LA INCEPUT A FOST INFORMAȚIA” (dr. Werner Gitt), autor care a substituit sintagma biblică LOGOS cu INFORMAȚIA. Intră apoi în prezentarea relațiilor dintre sistemele fizice, atomi, quarci, molecule, AND-codul genetic, apoi reunirea lor în organe și organisme. Arată universalitatea valabilității acestor principii de interacțiune în toate domeniile și arată importanța însușirii acestui model în sistemele create de om, în arhitectură, inginerie, software.

Ne comunică cu emoție că teoria lui Platon despre ideea programării orientate spre obiecte are mare trecere în proiectarea software și ne uimește cu informația că, acele clase din software sunt corespunzătoare formelor identificate de anticul filozof. În context ne prezintă obiectivele și conținutul studiului său efectuat în cadrul Master of Applied Sciences obținut la Universitatea din Ottawa–Canada, interacțiunea cu profesorul lui îndrumător Dr. Moshe Krieger și concluzia pragmatică a lucrării sale, respectiv, că „la început (de viață, de drum sau de lucrare - completez eu) este planul”.

OMUL secolului 21 are toată informația privind viața, lucrarea profesională, familia sa, iar el însuși trebuie să decidă dacă dorește sau nu să intre, prin alegere voluntară, în destinul veșnic pentru care a fost adus în ființă de „LOGOS-ul întrupat în istorie” – cum frumos spunea poetul Ioan Alexandru în sălile Universității din Bucuresti prin anii 80, și destinat unor țeluri mărețe, adică „la o viață bună”- cum zice autorul.

Abordează apoi idea dialogului ”prietenos” între sub-sistemele din cadrul sistemului, idee care afirmă că i-a fost sugerată de textul biblic. Din Ioan 1.3 „ Prin El s‐au făcut toate lucrurile”: „Din cerințele noului sistem, vom determina Interacțiunile, sau Dialogul cu utilizatorul. Din acest dialog cu utilizatorul, proiectăm dialogurile interne, dintre sub-sisteme. Apoi proiectăm aceste obiecte interne pentru a le face să execute dialogurile necesare.” Astfel, obiectele sunt proiectate conform cerințelor care apar din dialogurile necesare.

Deci, spune autorul, susțin ‐ ca și Ioan ‐ că prin Dialog sunt făcute toate obiectele.

Concluziv: o gândire exprimată arată o intenție, care duce la o idee, aceasta e captată în forme, apoi implementată în obiecte. O astfel de gândire exprimată aparține unei persoane intenționale în cazul produselor umane și în cazul universului cu tot ce cuprinde el. Astfel, gândirea exprimată este parte din Logos, care este Creatorul prin care toate au fost făcute, după cum exprimă Ioan 1.”Noi Il numim Dumnezeu (Domine Deus – lb. Lat.)” afirmă tranșant autorul, sau 'Scientiarum Dominus' cum apare în dizertația sa de masterat.

„Pe lângă proiectarea principală a organismelor și a sistemelor software, există și un design pentru corectarea erorilor, pentru a întreține sistemele. Conceptul de feedback poate fi folosit pentru corectarea erorilor din sistemele create de om. Organismele mai ales cele făcute de om au și ele din proiectare tot felul de corecții de eroare”- afirmă autorul. În organisme, prin ADN, corpurile au printr‐un design inteligent tot felul de sub‐programe de autocorec-tare, de exemplu sistemele imunitare - că tot este acum sezonul mondial al discuțiilor despre imunitate - care au mai multe tipuri de corecții. De asemenea, un organism se poate auto‐vindeca și reconstrui parțial.

”În software, adăugam în design unele componente de cod care vor corecta erori de funcționnalitate și comunicații. În mod similar, la nivel social, Logos‐ul Dumnezeu a proiectat de la început un proces de Corectare a Erorilor pentru faptele greșite în comportamentul și comunicarea noastră cu ceilalți și față de El. Corecția de Eroare se face atunci când recunoaștem ce am greșit față de El și față de Legea Lui și apelăm la iertarea Lui”.

Apostolul Pavel explică bine în capitolul 3 al scrisorii sale către Romani:

„Dar acum s-a arătat o justificare (îndreptare a Erorii) pe care o dă Dumnezeu, independent de Lege – despre ea mărturisesc Legea și Prorocii – și anume justificarea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Iisus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire. Căci toți au păcătuit (căzut în eroare) și sunt lipsiți de slava (strălucirea) lui Dumnezeu. Și sunt justificați (îndreptățiți) fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea (redresarea) care este în Hristos Iisus.

Conform acestei definitii biblice, chemarea Logos-ului este aceea de a ne conforma ideei de perfecțiune a conduitei (Legea Sa), și, la orice sesizare de derapaj prin dialogul prietenos și controlul asigurat de EL (care survine prin mustrarea propriei constiințe) noi să ne exprimăm voința de conformare cu Adevărul și de părăsire a erorii. Nu vom putea fi perfecți, dar precum spunea neuitatul mistic creștin Petre ȚUȚEA „noi tindem asimptotic spre infinit”, spre nemarginire, adică năzuim să fim ca EL, până când ne vom reuni cu EL în vesnicie, în infinit…

AUTORUL revine apoi la știință și afirmă că acele proiecte care respectă acest tip de proiectare au o mult mai mare eficiență functională în tehnologia proiectării software, fapt ce conduce la UN PROFIT sporit al companiei în vânzarea acestui tip de produse software. Am trăit s-o văd și pe asta, e absolut uimitor!

„Dacă voi veți tăcea, pietrele vor vorbi”! – le spunea Mântuitorul Hristos ucenicilor Săi, și nouă astăzi. Vedem azi acest lucru și nu ne vine a crede, PIETRELE (siliciul) din Silycon Valley din California (patria IT-ului mondial) VORBESC azi lumii și ne vorbesc și nouă despre o Persoană cum nu este alta în Univers, Logosul devenit Om din iubire, ce are ca țel suprem al Ființei Sale răpierea unei fecioare frumoase pentru o NUNTĂ ca în povești în pragul de final al Timpului – povestea de iubire dintre Iisus și mireasa Lui Biserica, așa cum numai o carte-unicat, Biblia, o putea scrie în istoria Pamântului.

Acesta este Mesajul final al cărții însoțit de îndemnul la cunoaștere: „Cunoașterea Logos-ului este esențială pentru o viață bună”- spune autorul. Dar această cunoștere ne va lua ceva timp, cred eu; ea poate începe acum, în mărginirea vieții pământești și va continua eoni după eoni, adică o veșnicie, spațiu atemporal, fără sfîrșit, numit de Biblie „viața veșnică”, eternitate.

„Aceasta este viața veșnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Iisus Hristos („LOGOS-UL întrupat în istorie”), pe care l‐ai trimis Tu”.

Scopul autorului este devoalat in ultima filă a cărții sale: de a prezenta pe Cel ce este Începutul și Sfârșitul, în greacă Arhe și Telos adică Esența și Țelul.

Vă dorim, iubiți cititori, să aveți în viață o nobilă esență a trăirii pentru un țel la fel de măreț: cunoasterea LOGOS-ULUI Persoană -Iisus Hristos!

Fiți binecuvântați!

Daniel Gabriel Cuculea - Editor

Prefața autorului

Cuvântul grecesc „Logos” (Verbum în latină) a fost tradus în limba română „Cuvânt” în Evanghelia Sf. Ioan, cap. 1.1: „La început (en arhe) era Cuvântul”. Dar „Logos” însemna în vremea aceea mult mai mult în gândirea teologică și filozofică.

Această lucrare analizează înțelesuri, semnificații precum „ Gândire exprimată“ și „ Interacțiuni logice“, dar și o înțelegere de „Creator“- ca autor de creație/ „Designer“- ca gânditor și desenator inteligent/ „Proiectant“- care exemplifică într-o proiecție viitoare realitatea, natura, materialitatea, spiritualitatea, adică Cel care gândește, formează, proiectează, pune în aplicare opera și comunică despre lucrarea Lui. Cartea aceasta se referă la concepte filosofice ca „Idei“, „Forme“ (cu sensul Platonic de proiecte, nu de forme exterioare) precum și la „Relațiile“ dintre ele, și care toate împreună reprezintă „Logos”-ul din/prin care sunt compuse toate sistemele și obiectele. Aceste concepte sunt analizate în special de Socrates și Platon chiar cu mult înainte de Ioan Apostolul. Astfel de semnificații au fost fundamentale pentru întrebări teologice, filosofice și științifice. Aceleași semnificații au fost folosite de teologii creștinismului timpuriu pentru a explica Trinitatea și felul cum Divinul a devenit om în persoana lui Iisus Hristos.

Ulterior filosofii s-au numit „idealiști“ și „materialiști“ după opiniile privitoare la faptul dacă „Logos“-ul cu „forme“ și „interacțiuni logice “ există sau nu ca realitate separată de obiecte, cu existență în sine sau nu.

Sugerez în acest demers că aceste interpretări ale „Logos“ -ului sunt aplicabile și la știința contemporană, care pune accent pe aspectele informaționale și relaționale în biologie și în fizică.

În plus, Programarea Orientată pe Obiecte (Object Oriented Software) este considerată de unii autori un model pentru analiza naturii, deoarece folosește „forme” și „interacțiuni logice”; prin acest model se poate aduce o justificare suplimentară la noțiunile de „forme” și „Logos” din cultura veche grecească. Din proiectarea de software, consider că „Logos”-ul în sensul „Dialog”-ului este esențial pentru dezvoltarea sistemelor, fie ele sisteme artificiale sau naturale. Sper ca cititorul să găsească în această lucrare o mai bună înțelegere a ceea ce a vrut Sf. Ioan să transmită prin cuvintele:

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.

El era la început cu Dumnezeu.

Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.

I. Context și scop

Cum aminteam în Prefață, cuvântul grecesc vechi „logos“ a fost tradus „cuvânt“ sau „rațiune“ în scrierile filozofice și în Biblie. Totuși în cultura greacă veche „logos“ avea un sens amplu, și a fost fundament pentru teologie, filosofie și știință.

O motivație însemnată pentru a înțelege acest sens vine din declarația din Evanghelia Sf. Ioan:

„La început [en arhe] era Cuvântul [o Logos]”. Această afirmație declară că structura primordială [arhe] a lumii [cosmos] este în primul rând necorporală, nemateria-lă. Înțelegerea a ceea ce înseamnă „logos“ va sprijini ideea că Spiritul este originea materiei.

Un așa studiu devine și mai interesant când vedem ca Ioan scrie că „ Logos“-ul este chiar Divinul care s-a întrupat în Persoana Domnului nostru Iisus Hristos:

„Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca gloria [doxan] Unicatului născut din Tatăl”.

Obiectivul cărții:

În prima parte analizăm ce semnifica „logos”-ul pentru gânditorii greci dinainte de Hristos, de asemenea semnificația din Biblie și semnificația pentru alți scriitori de după Hristos, precum cei numiți Părinți ai Bisericii. Din aceste surse ne concentrăm pe semnificațiile „logos”-ului ca fiind „gândire exprimată” (gândul primordial expus la vedere) precum și ca „interacțiuni logice” (relații între gânduri, între gânduri și obiecte, între obiecte și între toate la un loc) și, de asemenea, voi stărui pe semnificația acestuia ca „Proiectant” sau „Creator” care gândește și implementează.

„Gândirea exprimată” este un termen care se referă la procesul de concepere în gând și care este apoi exprimat și implementat sub formă materială.

„Interacțiuni logice“ se referă la legăturile dintre componentele unui sistem; sunt rezultatul unei gândiri exprimate.

„Proiectant“ se referă, în aceste surse, la cel mai înalt nivel al Logos-ului, la Ființa conștientă care a proiectat cu un scop unitar toate straturile de sisteme (sub-atomi, atomi, celule, organisme și până la galaxii), fiecare cu sub-sistemele lor și cu „interacțiuni logice“ între ele, specifice pentru fiecare strat.

În a doua parte, abordând sistemele naturale și cele proiectate de oameni, vom analiza un fel de logos în științe.

Afirmația este evidentă, dar interesul nostru este să subliniem că un sistem este alcătuit nu numai din componente, ci și din interacțiuni logice, acestea fiind esențiale. Interacțiunile logice corespund unui sub-tip al aspectului filozofic de logos.

Intenția duce la formarea unui sistem și a sub-sistemelor sale și indică o gândire exprimată a unui Gânditor cu voință, cu abilități de a face planuri și cu puterea de a le pune în aplicare. Gânditorul / Cel ce implementează este diferit de sistemele implementate, dar poate interveni în interiorul lor, precum un arhitect se află în afara planului casei pe care a proiectat-o, dar poate intra în casa care era doar în mintea sa cu ceva timp în urmă. Pentru sistemele create de om, îl cunoaș-tem pe inginer sau pe arhitect și cunoaștem intenția și proiectarea. Pentru studierea sistemelor naturale, facem inginerie inversă pentru a detecta intenția și proiectarea. Ioan scrie despre Logos-ul care și-a exprimat gândirea în toate lucrurile făcute de El. Ioan observă că toate lucrurile sunt făcute prin Logos, ceea ce înseamnă că sunt făcute prin „gândire exprimată ” cu „ interacțiuni logice” între sub-sisteme pentru a crea sisteme de nivel superior.

Ca inginer de software, observ că unele părți ale filozofiei se relaționează cu concepte de software și invers, unele concepte de software ar putea fi utile pentru filosofi. În software ne exprimăm gândirea prin cuvinte pentru a crea obiecte și folosim interacțiuni logice pentru a combina obiecte în sisteme de nivel superior.

Există multe studii în acest sens, de exemplu „Platon și Programarea Orientată pe Obiecte” de Richard Farrar. [ Farrar ]. În plus, inginerii, arhitecții, își exersează capacitățile creative și astfel pot avea observații intere-sante despre creația din natură. De aceea voi introduce și câteva sugestii personale.

II. Descrierea conceptelor din acest studiu

Forme, Interacțiuni Logice intre Forme

și Logos ca suma lor, care formează un sistem / obiect.

a) Forme și obiecte

Platon, citând pe Socrate (sec. IV î. Hr.) face distincția între obiectele pe care le simțim și formele lor (greacă: morphe). Pentru el, orice obiect este creat dintr-o entitate abstractă numită formă, sau proiect; mai multe obiecte similare sunt implementate din aceeași formă. În plus, calitățile similare ale obiectelor sunt implementate din aceeași formă a calității respective.

Simțim obiectele cu simțurile și percepem formele cu mintea noastră.

Formele sunt abstracte, atemporale și imateriale. Obiectele apar, au o anumită existență și apoi se sfârșesc.

Dezbateri majore, precum cele făcute de Aristotel (elev al lui Platon), au fost despre localizarea formelor și despre modalitatea prin care o formă devine mai multe obiecte. Astăzi, am putea aborda aceste probleme făcând o paralelă între teoria formelor și descoperirile mai noi ale ADN-ului ca descriptor al corpurilor și, de asemenea, făcând o paralelă cu software-ul, unde proiectăm o clasă / formă (ex: elefant) pe un hard disk și apoi facem mai multe obiecte (elefanți) pe un ecran, folosind acea clasă sau formă. O analogie suplimentară a unei forme ar fi un plan al unei case înainte de realizarea ei.

Adesea în literatură, cuvintele gen (pentru genos în greacă), tip sau clasă, sunt similare cu conceptul de formă.

O afirmație puternică despre tipuri / soiuri asemănă-toare cu formele, este în Geneza, prima carte a Bibliei, unde Elohim a adus în existență obiecte precum plante și animale, fiecare de felul / soiul lor (formă). De asemenea, Dumnezeu a spus: Să facem om după chipul / felul nostru, după asemă-narea noastră”. Gânditori ca Filon din Alexandria subliniază că Geneza a stabilit conceptul de formă / tip / fel mult înaintea gânditorilor greci și, de asemenea, i-a influențat.

b) Ideea

O idee a unei forme este un concept și mai abstract, în care ideea este intenția proiectantului (telos în lb. gr. țel în lb. rom.) și soluția pentru intenție, înainte ca forma să fie concepută. De exemplu, cu mintea noastră percepem intenția din spatele ideii formei „ochi”: scopul este să vedem; albinele și oamenii au implementări diferite pentru aceeași idee. Conceptul de Idee a fost foarte folosit în scrierile lui Platon.

c) Forma mai multor forme

Forme asemănătoare pot fi derivate (pot moșteni) dintr-o formă de nivel superior.

Forme diferite se pot asocia într-o formă superioară ca sistem de nivel superior.

Aceste concepte menționate pot fi găsite în scrierile lui Platon și ale adepților lui.

Formulări similare sunt folosite acum în software, unde folosim conceptul de clasă, care este o structură conținând mai multe atribute și funcții. Aceste clase pot fi văzute ca forme. Mai multe clase asemănătoare pot moșteni o clasă superioară și clase diferite se pot asocia într-o clasă superioară. Un exemplu de moștenire în software: o clasă de elefanți și o clasă de pisici moștenesc o clasă de animale. Un exemplu de asociere în software: o frunză este o clasă, o petală este o clasă separată și împreună formează o clasă de plante. Fiecare dintre aceste clase poate avea mai multe obiecte într-un program.

d) Relațiile dintre forme

Modalitatea în care formele se raportează la alte forme se discută în scrierile lui Platon, unde interacțiunile logice sunt uneori considerate ca fiind externe formelor, în timp ce alteori fac parte din forme.

e) Relația dintre forme și obiecte

Modalitatea în care o formă se transformă în obiecte este discutată de Platon; participarea este un mod în care el descrie acest lucru. Cum se întâmplă această participare, a fost și încă este o dezbatere puternică. Astăzi putem deduce o anumită înțelegere din cunoașterea despre ADN, din felul cum se fac și se înmulțesc celulele din același ADN și de asemenea putem să înțelegem și din știința programării pe calculatoare unde scriem o clasă (de ex. cal) pe un hard disk și prin mijloace electronice clasa devine mai multe obiecte (cai) vizibile pe un ecran.

f) Logos

Subiectul nostru principal, Logos, reprezintă Spiritul prin care are loc totalitatea celor de mai sus, potrivit multor scriitori, de exemplu Apostolul Ioan, Heraclit, Socrate, Platon, Zeno, Cleantes, Filon din Alexandria, Justin Martirul, iar mai târziu Hegel, Heidegger.

Creatorul acționează după următorul proces: o intenție duce la o idee; ideea devine o formă; prin interacțiuni logice, mai multe forme sunt grupate într-o formă de nivel superior; apoi formele se implementează în obiecte. Formele le distingem cu mintea, obiectele le percepem cu simțurile.

Astfel, conceptul de Logos reprezintă ideile (ca intenții) și formele (ca proiectare a ideilor), împreună cu logica lor de interacțiune; în plus, Logos reprezintă și procesul de transformare a formelor în obiectele pe care le simțim (sensibile).

Logosul cuprinde, de asemenea, descrierea noastră lingvistică a tuturor celor de mai sus, conf. Platon și alții. Potrivit lor, Logos-ul este util ca mintea noastră să poată corela existența din afara noastră cu propria noastră inteligență și tot prin Logos comunicăm între noi conceptele din mintea noastră. Aceste concepte reprezintă și obiectele din jur dar și idei abstracte, deasupra lumii obiectelor. Astfel, Logos este esențial pentru cunoaștere.

g) Entități în care vedem că se aplică Logos, prin observarea formelorr și interacțiunii lor logice

Entitățile aplicabile sunt la toate nivelurile existenței. Orice sistem este format din subsisteme cu interacțiunile lor logice. Observăm că particulele sub-atomice sunt formate din unde de energie care interacționează logic prin relații definite de formule matematice și fizice sofisticate, precum în mecanica cuantică.

Observam lumea materială anorganică: aceleași tipuri / forme de atomi sunt pe pământ și pe lună și prin interacțiunile lor logice formează substanțe superioare, ca apa, sarea, etc. Astfel, miriade de atomi (ca obiecte) sunt făcute din câteva tipuri / forme observabile în tabelul lui Mendeleev. Idea de atom și forma atomilor sunt concepte din afara domeniului obiectual. Există un proiect undeva.

Forțele de legătură dintre atomi sunt de câteva tipuri / forme și pe pământ și pe lună. Proiectarea lor e unică, iar implementarea lor în lumea obiectuală e la fel în miriade de cazuri. Există un proiect de legături atomice undeva.

Combinațiile logice dintre atomi, în sare, în apă, etc. sunt deasupra celor câtorva forțe de legătură atomice. O mare varietate de combinații, folosind aceleași forțe, duce la o mare varietate de substanțe superioare. Aceste combina-ții logice nu se văd în atomii individuali, cu microscopul, așa cum logica de șah nu se vede în piesele de șah.

Logica de interacțiune pentru formarea zahărului sau alcoolului, nu e de găsit în atomii de C, O, H, etc. din care sunt formate. Există undeva un proiect abstract, o ‘formă’ de zahăr și altă ‘formă’ de alcool. Noi, prin inginerie inversă, le-am descoperit și scris în cărți de Chimie. Ele erau deja scrise în alte cărți undeva în domeniul Creatorului, aceste ‚cărți’ fiind Logosul respectivelor substanțe.

Observăm de asemenea că organismele vii sunt construite printr-o formă de Logos. Cele patru litere din care se scrie ADN-ul (care stochează informația în doar patru substanțe chimice cheie: guanină, cytosină, adenină și thymină, denumite uzual G, C, A și T), aceleași patru tipuri / forme în orice organism, nu conțin în ele nsele informația despre ordinea lor. Ordinea e exterioară materiei din care sunt făcute ’literele’. Există un proiect undeva.

Există ‘forme’ de proteine și înainte de forme sunt ‘idei’ de proteine proiectate cu scopuri precise. Proteinele sunt asamblate prin interacțiuni logice și formează celule. Acestea sunt asamblate prin interacțiuni logice și formează organe. La rândul lor, organele sunt grupate prin interacțiuni logice și formează corpuri. Toate aceste interacțiuni logice sunt intenționale, au niște idei în originea lor, scopuri clare de utilitate.

Mai observăm și că întregul univers e format din sub-sisteme care interacționează logic ca să formeze sisteme superioare. Planete și stele formează prin interacțiuni logice, precum legile de atracție și rotație, sisteme planetare, apoi galaxii, etc. (etc. ? ... ). Exista un proiect de lege a atracției universale care e implementat la fel în diverse sisteme planetare. Celebrul savant Newton a descoperit această lege pentru că s-a gândit că trebuie să existe undeva o lege uniformă stabilită de Creator.

Mai adăugăm încă o observație despre societățile umane, care și ele se formează prin interacțiuni logice. O companie devine încorporată / înregistrată (ca un nou obiect legal) prin discuții și prin stabilirea de reguli cu un scop lucrativ. Un Parlament (‘parler’ = ‘a vorbi’ -în lb. franceză), se stabilește prin comunicare, prin legi și prin formarea guvernului unei țări. O biserică se formează și ea prin comunicare și prin reguli cu un scop. O familie se inițiază prin legături de comunicare.

Rescriem deci idea principală că orice sistem este format din sub-sisteme cu interacțiunile lor logice.

Gânditorii greci vedeau și utilizau acest concept de Logos în vremea când Ioan a scris evanghelia lui; unde primele versete se referă la Logos:

„La început era Cuvântul / Logos-ul, iar Logos-ul era cu Dumnezeu, iar Logos-ul era Dumnezeu.

El a fost cu Dumnezeu la început.

Prin El s-au făcut toate lucrurile; fără El nu s-a făcut nimic din ceea ce s-a făcut.

În El era viața și acea viață era lumina întregii omeniri.”

Ioan nu a explicat ce însemna Logos, pentru că era bine știut atunci. Noi încercăm acum să oferim o expli-cație, așa cum o găsim la scriitorii studiați și de asemenea sugerăm că ideea de Logos se aplică în știința actuală.

Credem că este important să știm că Logos-ul, ca Dumnezeu, și-a exprimat gândirea în natură și în miraco-lul vieții. Vom analiza mai târziu versetele de mai sus.

Un exemplu de discuție generală despre Logos poate fi găsit la pagina de internet a Universității de Stat din Oregon: [ Universitatea din Oregon ].

III. Plan

A. Ne vom uita la Biblie și la unii gânditori de dinainte de Hristos și de la începutul erei creștine pentru a sublinia câteva idei despre Logos - concept teologic / filozofic.

B. Ca studiu paralel, privim unele științe ale naturii din perspectiva Logos-ului ca „interacțiuni logice” care leagă și definesc materia pe care o percepem, adăugând noi modele științifice în care materia este considerată a fi formată din informații sau relații între unde de energie. De asemenea, facem o paralelă cu sistemele create de om și specific cu proiectarea de software.

C. Vom aborda legătura dintre conceptul teologic / filosofic și conceptul Logos-ului din științele naturale.

A. Logos în Teologie / Filosofie

î. H. și începutul erei d. H.

a) Dumnezeu a făcut totul prin Cuvântul Său.

„Și Dumnezeu a spus: ‚Să fie lumină’. “

„Apoi Dumnezeu a spus ‚Pământul sa producă vegetație’. “

A continuat la fel cu celelalte entități. Filon, gânditor din secolul I, scrie:

„Lumea necorporală atunci era deja finalizată, având sediul în Logosul Divin; iar lumea perceptibilă prin simțurile exterioare, a fost făcută după modelul ei ” (Op. 36) [ Scrierile lui Filon ].

Gândirea exprimată de Creator se implementează în elemente pe care le percepem noi cu simțurile, în lumea materială.

b) Plantele și animalele sunt realizate după soiul / forma lor proprie.

„Atunci Dumnezeu a spus: „Să dea pământul verdeață, iarbă cu sămânță, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor și care să aibă în ei sămânța lor pe pământ.”

„Dumnezeu a făcut peștii cei mari și toate viețuitoarele care se mișcă și de care mișună apele, după soiurile lor; a făcut și orice pasăre înaripată după soiul ei.”

„Dumnezeu a zis: „Să dea pământul viețuitoare după soiul lor; vite, târâtoare și fiare pământești după soiul lor”. Și așa a fost. Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor și toate târâtoarele pământului după soiul lor.”

Cuvântul soi corespunde cuvântului formă la Platon. În scrierile menționate, Filon prezintă aceste texte Biblice ca fiind baza pentru gândirea greacă despre Forme și Logos .

De asemenea, omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu, corespunzând conceptului de formă:

„Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; “

Omul a fost investit cu calități și caracteristici de la Dumnezeu (Ebr. Elohim, terminația im denotă pluralul), cu personalitate, conștiință, putere de decizie, creativitate etc.

În acest caz, Elohim nu numai că „a spus” și a fost făcut, ci și a dat viață omului:

„Domnul Dumnezeu a format un om din țărâna pământu-lui și i-a suflat în nări suflare de viață, și omul a devenit un suflet viu. “

Puterea de decizie a omului devine repede evidentă, când Adam și Eva au decis să meargă împotriva Cuvântului logic al lui Elohim, care le-a spus că vor muri dacă vor mânca din pomul „cunoștinței binelui și răului. “ Ei știau numai de bine.

Originea și esența Conștiinței a fost și este astăzi subiectul unor cercetări intense. În Geneza, Moise anunță că sursa Conștiinței se află în Elohim, în afara lumii materiale. Acest gând a fost și răspunsul multor gânditori greci, care au prezentat conceptul de Logos care transcende de la Dumnezeu la sufletul oamenilor. De exemplu, despre „Sofistul” lui Platon, citim o analiză a lui Heidegger (filosof din secolul 20): „Logosul este intrinsec Ființei omului... discernământul omenesc se realizează prin Logos”. [Heidegger - Platon-Sofistul]

Din nou Filon sugerează că gândirea greacă derivă din scrierile biblice. [Scrierile lui Filon ]. Mai multe despre Filon în continuare.

2. Solomon / Biblia

Scrierile lui Solomon datează cam de 1000 de ani înainte de Hristos, înainte ca grecii să înceapă să-și expună gândirea despre Logos. Caracteristicile Logos-ului vor corespunde cu caracteristicile Înțelepciunii prezentate de Solomon. În Proverbele 8 citim despre Înțelepciune.

Înțelepciunea este primordială, existând înaintea celei mai mici particule de praf / atom de pe pământ. Aceasta corespunde cu versetul din Ioan 1: “Toate au fost făcute prin Logos”.

„Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui,
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
Eu am fost așezată din veșnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.
Am fost născută când încă nu erau adâncuri,
nici izvoare încărcate cu ape;
am fost născută înainte de întărirea munților,
înainte de a fi dealurile,
când nu era încă nici pământul, nici câmpiile,
nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii. “

De asemenea, înțelepciunea este busola morală, etică a oamenilor și sursa proiectelor bune:

„Eu, înțelepciunea, am ca locuință mintea și pot născoci cele mai chibzuite planuri.
Frica de Domnul este urârea răului;

trufia și mândria, purtarea rea și gura mincinoasă – iată ce urăsc eu.
De la mine vin sfatul și izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea.
Prin mine împărățesc împărații și dau voievozii porunci drepte.
Prin mine cârmuiesc dregătorii și mai-marii, toți judecătorii pământului.
Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.

Cu mine sunt bogăția și slava, avuțiile trainice și dreptatea.

Rodul meu este mai bun decât aurul cel mai curat

și venitul meu întrece argintul cel mai ales.

Eu umblu pe calea nevinovăției, pe mijlocul cărărilor neprihănirii, ca să dau o adevărată moștenire celor ce mă iubesc și să le umplu vistieriile.”

[Biblia]

Mai înainte, am discutat despre cum în lumea fizică există diferite tipuri de logos-uri, care au un scop definit de Creator. Într-un mod similar, înțelepciunea este un tip de logos util în viața socială, cu un scop definit de Creator, având unele caracteristici specificate în aceste texte din Proverbe.

Pe lângă Proverbe, în toată Biblia Dumnezeu a vorbit oamenilor, a dat Legea Sa ca „ logos” al societății, ca interacțiuni logice bune și corecte, și a vorbit prin profeți despre ce consecințe urmează dacă oamenii vor avea interacțiuni logice sau ilogice. S-au scris multe despre Cuvântul lui Dumnezeu (în ebraică Dabar). În Noul Testament, este folosit cuvântul grecesc rhema pentru vorbirea în sine și este foarte diferit de Logos, deoarece Logos însemna dincolo de vorbire, de exprimare, un proces de gândire exprimată, cu formele și interacțiunile lor logice, și se referă la Dumnezeu Însuși.

3. Scriitori pre-Socratici

Câțiva gânditori pre-socratici care abordează terme-nul Logos sunt, subliniat în „Filosofia formelor” de Coxon:

a) Heraclit

Heraclit a fost un nobil din Efes (cca 500 î. Hr.) care a scris numeroase afirmații influente, marcate ca ‘fragmente”. Mai multe se referă la Logos, de exemplu Fragmentul 50:

„Dacă nu m-ați ascultat doar pe mine, dar ați fi ascultat Logos-ul (în Ascultarea Logos-ului), atunci Cunoașterea (care există în el) trebuie să spună ca Logos-ul: unul este tot”. (traducere din cartea „Heraclit” a lui Heidegger - filosof modern).

O traducere mai condensată ar fi:

„Ascultându-mă nu pe mine, ci pe Logos, este înțelept să fim de acord că toate lucrurile sunt una”. [ Heraclit ]

Heidegger vede în scrierile lui Heraclit că „acest Logos este Ființa însăși, în cadrul căreia se desfășoară toate ființele” și „Ființa ființelor - Logos” și „Ființa este Logos-ul”.

Fragment 45:

„Extremitățile sufletului tău nu le vei putea găsi, chiar dacă mergi pe fiecare cale: atât de departe este Logos-ul.”

Privind împreună cele două fragmente de mai sus, Heidegger vede că „Logos-ul este Cel care se anunță pe Sine ca Unicul ce unește totul”.

„Heraclit a explicat Logos-ul în unitatea contrariilor “ (după „Gândirea greacă timpurie”- James Luchte).

b) Parmenide

O poezie scrisă de filosoful grec Parmenide conține o parte denumită „Calea adevărului” și o parte „Calea opiniei”. În prima parte el prezintă opoziția dintre conceptele de percepție și logos:

„Trebuie să vă îndepărtați gândul de acest mod de căutare (prin percepție - n. a.) și să nu lăsați experiența obișnuită în varietatea ei să vă forțeze pe acest drum, ochiul, oricât ar vedea, și urechea, plină de sunet, și limba, să vă conducă; ci judecați prin Logos dovada (mult contestată) pe care o expun eu. (B 7.1–8.2) ” [Parmenide ]

Adaug una dintre numeroasele discuții despre gânditorii pre-socratici, o pagină de internet:

[ Universitatea Stanford ]

4. Platon / Socrate

Cunoscut ca un foarte influent gânditor, Platon scrie multe „Dialoguri” care prezintă mult din învățătura lui Socrate, profesorul său. Socrate ne apare cum discută cu mai mulți adversari și prieteni despre aspecte ale filozofiei sale, care se consideră a fi și filozofia lui Platon. Un bun exemplu din multele studii în care sunt prezentate aceste idei este „Filosofia formelor” de Coxon.

a)Formă / Idee

Teoria Formelor este aspectul principal în gândirea lui Platon. El vede că obiectele similare au o formă comună (gr. morphe, dar și idee), la fel și caracteristicile similare au o formă comună. Adesea, Ideea este tradusă ca Forma, deoarece idea și morphe sunt des folosite în mod interschimbabil, deși alteori ideea este ceea ce duce la morphe. Ideea este conceptul din minte în timp ce morphe ar fi ca un model exprimat, după care obiectele sunt implementate (fabricate).

Formele sunt separate de obiectele pe care le simțim din domeniul material, și toate Formele au o existență abstractă, care a luat ființă înaintea obiectelor.

Citim în Republica, 507b, unul dintre pasajele despre Forme:

„Există lucruri frumoase și multe lucruri bune...

Vorbim și despre Frumosul Însuși și despre Binele Însuși... Și așa, cu toate lucrurile pe care înainte le-am considerat ca „multe”, acum le considerăm din nou conform unei singure Forme pentru fiecare, care este una, și pe care noi în fiecare caz o numim „ceea ce este”. Lucrurile „multe” sunt văzute, nu înțelese mintal, dar Formele despre care vorbim sunt „înțelese”, nu „văzute” ”... [ Republica - Platon ]

În Parmenide 130c există o discuție despre Forma

de oameni:

„Ce se poate spune despre o Formă de oameni separată de noi și de toți oamenii ca noi, crezi că o Formă de om este ceva?”

În Parmenide 132d se afirmă că Formele sunt modele ale obiectelor naturale:

„Aceste Forme stau ca modele în natură, obiectele naturale seamănă cu ele.”

Mai mult, el discută că Formele ar fi entități în sine, separat de obiecte, în Parmenide 135a:

„ [Noi] definim fiecare Formă ca ceva în sine”. Și continuă, folosind termenul gen în loc de formă :

„Un gen de fiecare lucru este o entitate și fiecare gen are o existență în sine”.

b)Formele se asociază prin Logos-ul interacțiunilor:

Mai multe Forme se asociază prin interacțiuni logice. Formele si Interacțiunile lor reprezintă împreună Logos-ul unui sistem, care se poate implementa in mai multe obiecte similare.

Mai multe sisteme se asociază prin interacțiuni logice și astfel se formează un sistem superior. Similar se formează sisteme din ce în ce mai mari din sisteme mai mici asociate prin interacțiuni logice.

O expresie folosită de Platon în „Sofistul” despre Logos-ul relațiilor:

„Sau trebuie să adunăm toate lucrurile împreună, crezând că sunt capabili de Logos unul cu altul?” [ Perseus-Edu ]

Cavarnos abordează în „Teoria clasică a Relațiilor” cum sunt Relațiile conform lui Platon.

Sallis susține în „Ființă și Logos” că există „o relație structurală între comunități de fel (formă) și Logos din Sofistul lui Platon. ” [Sallis]

c)Logosul este el însuși o clasă / gen / formă:

Platon scrie în „Sofistul”:

„Străinul:
Observă, deci, că acum am fost la timp în a ne aduce punctul de vedere împotriva susținătorilor unei astfel de doctrine și în a-i forța să admită că un lucru se amestecă cu altul.

Theaetetus:
Care a fost obiectul nostru?

Străinul
Obiectivul nostru a fost să stabilim Logos ca una dintre clasele noastre de a fi. Căci dacă am fi privați de aceasta, ar trebui să fim privați de filozofie, care ar fi cea mai mare nenorocire; mai mult, trebuie să ajungem în acest moment la un acord cu privire la natura Logos-ului.” [ Clasa Perseu ]

Astfel, nu numai obiectele percepute prin simțuri au o clasă / formă, dar și logica interacțiunii / mesajelor dintre obiecte poate avea o clasă / gen / formă. Acest lucru este similar cu proiectarea de software, unde scriem clase pentru elefanți și maimuțe, dar și clase pentru mesajele dintre ele. Pe măsură ce clasele de pe hard disk devin obiecte pe ecran (pentru animale), tot așa clasa de interacțiune logică devine un obiect în computerul folosit (de obiectele-animale) pentru a comunica.

Totalitatea formelor și interacțiunilor logice sunt Logos-ul unui sistem. Sistemul este generat prin Logos când un proiectant gândește și scrie clasele obiectelor și clasele de interacţiuni logice. De asemenea, sistemul e întreținut prin Logos, deoarece când programul este executat, obiectele comunică prin interacțiuni logice care reprezintă Logos-ul sistemului total.

Cu mințile noastre putem detecta Logos-ul și putem comunica cu alții despre el. Acest punct de vedere al lui Platon se prezintă de la cele mai înalte niveluri ale Universului până la cel mai scăzut nivel de materie, precum și alte asociații, inclusiv orașe, state, familii, companii, etc. Despre Logos-ul societăților, Platon scrie în „Republica”.

d)Platon se gândește la Dumnezeu

În introducerea la „Sofistul” de Platon, traducătorul Benjamin Jowett menționează: „În toate dialogurile ulterioare ale lui Platon, ideea de minte sau inteligență devine din ce în ce mai proeminentă. Acea idee pe care Anaxagora a folosit-o inconsecvent în construcția lumii, Platon, în Philebus, Sofistul și Legile, se extinde la toate lucrurile, atribuind Providenței o grijă, infinitesimală și infinită, a întregii creații. Mintea divină este gândul religios principal al lucrărilor ulterioare ale lui Platon. Mintea umană este un fel de reflectare a acestui fapt, având idei de Ființă, Asemănare (între Obiecte, care determină Forma lor comună - n. a.) și altele asemenea. Uneori par a fi despărțiți de un mare gol (Parmenide); alteori au o natură comună și lumina unei inteligențe comune.”

[ Platon - Sofistul ]

Platon susține că „Providența”, mintea divină, a creat și menține natura, inclusiv mintea umană. El explică cum, deși noi, ca oameni, împărtășim capacitatea de a crea și de a avea inteligență, suntem incomparabil mai jos de inteligența Divină prin gradul capacității noastre de a crea și nivelul de cunoștințe pe care le avem.

5. Aristotel

Discipol al lui Platon, Aristotel acceptă teoria formelor, dar crede că formele sunt parte intrinsecă a obiectelor sensibile, nu entități în sine. Astfel, el propune lumea materială ca primordială. El nu a putut accepta că ‚formele’ pot fi anterioare și în afara obiectelor, ca fiind primordiale. Nu a putut fi de acord că poate exista un alt domeniu decât cel material unde ‚formele’ să fie definite înainte de obiecte.

In timpul nostru, putem face o echivalență cu dezvoltarea de computer software, unde clase / forme sunt definite anterior pe un hard-disk si apoi obiectele sunt create când programul pornește. De asemenea, in organismele vii, vedem cum ADN-ul predefinește organe și organisme, din care se creează multe obiecte de aceeași ‚formă’. Prin aceste exemple actuale, putem extrapola că sistemele sau obiectele naturale au ‚forme’ și ‚interacțiuni logice’ împreună numite ‚logos’ al sistemelor, care au existența înaintea obiectelor, într-un domeniu în afara lumii obiectelor percepute cu simțurile.

Platon și Aristotel au format școli numite Academie și respectiv Liceu. Mulți oameni au fost instruiți într-o astfel de școală de-a lungul secolelor și în zone geografice vaste, pe măsură ce Alexandru Macedon și-a extins imperiul. Alexandru însuși a fost un discipol al lui Aristotel, care era și el de origine macedoneană.

6. Stoicii

Stoicismul, fondat de Zeno (sec. IV-î. Hr.), considera că Logos-ul se referă la Dumnezeu, dar și la structura naturii. Pentru stoici, Logos-ul este principiul oricărei raționalității în lume.

Citim in „Semnificația Logos-ului din Ioan 1:1-18” de Seok-IL Yoon [Seok]

„Stoicii au definit logos-ul ca un principiu rațional și spiritual activ care a pătruns în toată realitatea. Ei au numit logos providența, natura, Dumnezeu și sufletul universului, care este compus din mai multe logos esențiale, care sunt conținute în logos-ul universal.”

Cleantes, un alt stoic, scrie despre Logos:

Dumnezeu „ghidează Logos-ul universal al Rațiunii care se mișcă prin toată creația, și coordonează marele soare și micile stele. O, Doamne, fără tine nimic nu ajunge să fie pe pământ, nici în regiunea polilor cerești, nici în mare, cu excepția a ceea ce fac oamenii răi în nebunia lor. Dar știi cum să faci lucruri extraordinare potrivite și cum să faci ordine din haos; și chiar și ceea ce este neplăcut este minunat pentru tine. Căci astfel ai unit toate lucrurile, cele bune cu cele rele, într-una, astfel încât Logos-ul etern al tuturor a ajuns să fie unul.”

Textul preluat din [ Mark Vernon ] doctor în filosofie antică. Mark Vernon, filosof, face comentariul că în textul de mai sus, Cleantes „laudă pe Dumnezeu pentru Logos care «se mișcă prin toată creația». El îl apreciază și sărbătorește ca cel ce este izvorul unității, direcției, sensului, scopului.”

Expresia „ Logosul etern al tuturor a ajuns să fie Unul ” ne amintește de renumitul vers „Shema” (Ascultă) pe care Moise l-a spus lui Israel în Deuteronom 6.4 [Biblia]: „Ascultă Israel, YAHVEH Elohimul nostru, YAHVEH este Unitate (achd, lb. ebr.)”

(Vezi scripture4all.org pentru Biblia ebraică-engleză)

Logos pentru Platon și stoici este esența unității și indică unitatea în natură și cu Creatorul conștient. Gândirea politeistă nu percepe o astfel de unitate. În dialogurile lui Platon, de multe ori Socrate insistă că există o unică esență, nu „multe” esențe. El a fost condamnat la moarte pentru că i-a învățat pe oameni să nu se închine zeităților, ci să se gândească la Cel ce Unește. Așa-numitele zeități pot fi entități din domeniul obiectelor create, în timp ce Logos-ul pentru acești gânditori este dincolo de obiecte și le unifică pe toate într-un univers ordonat în care entitățile sunt corelate prin interacțiuni logice.

Gândirea exprimată și interacțiunile logice pe care le observăm în natură provin de la Unul care gândește și se manifestă ca un Proiectant care creează, generează planuri pentru sisteme (obiecte), conectează logic acele planuri pentru a forma sisteme de un nivel superior, implementează sisteme ca obiecte, le menține și face mult mai mult. Pentru întrebarea „de ce face asta?” un răspuns concis este: pentru că „Dumnezeu este iubire” [Biblia].

7. Filon din Alexandria

La începutul secolului I, în paralel cu viețuirea pe meleagurile lui Israel a Domnului nostru Iisus Hristos dar neștiind despre El, erau mulți evrei în Alexandria cu multă cultură evreiască și greacă. Philo / Filon a scris pe larg, explicând grecilor cultura evreiască.

În unele dintre scrierile sale, el a abordat conceptul de Logos, prin care Dumnezeu a creat toate lucrurile și prin care sunt susținute toate lucrurile și stăpânirile.

O pagină de internet cu scrierile lui Filon [ scrierile lui Philo ].

Abrevieri ale scrierilor sale: [List_Of_Abrreviations]

Filon descrie Logos ca fiind Dumnezeu

El comentează din Geneza despre crearea omului:

„Este potrivit ca sufletul rațional al omului să poarte tipul Logos-ului divin.” (GA 2,62).

Logosul ca Legătură Universală

Logosul Dumnezeului celui viu, cu aspectul său de interacțiuni logice, leagă toate sub-sistemele în sistemele superioare în tot universul:

„ Căci Logosul, Dumnezeu viu, fiind legătura tuturor, ... ține toate lucrurile laolaltă și leagă toate părțile și le împiedică să fie slăbite sau separate.” (Fug. 112).

O idee similară este în următorul text și, în plus, Filon menționează că Logosul este întreg în sine, complet:

„ Și Logosul, care conectează împreună și fixează totul, este în mod special complet în sine, neavând nevoie de nimic în plus ” (Her. 188).

Logos ca gândire exprimată a lui Dumnezeu

Pentru Filon, toată existența, ca atomi, planete, plante, animale, oameni - cu mintea și spiritul lor - se realizează prin Logos.

„... Logosul este cauza tuturor lucrurilor, prin care toată lumea a fost creată. “ ( Sacr. 8 )

„Căci este cu siguranță un atribut specific al lui Dumnezeu acela de a spune dinainte ceea ce urmează să se întâmple. Și de ce spunem asta? pentru că Logos-ul Său nu diferă de acțiunile Sale” ( Somn. 1.182 )

Extragem câteva idei din „Internet Encyclopedia of Philosophy” https://iep.utm.edu/philo/#SH11e:

„Urmând tradiția evreiască, Filon reprezintă Logos-ul ca rostirea lui Dumnezeu găsită în scriptura evreiască din Vechiul Testament, deoarece cuvintele lui Dumnezeu nu diferă de acțiunile sale. ( Sacr. 8; Somn. 1.182; Op. 13).

Termenul Logos a fost utilizat pe scară largă în cultura greco-romană și în iudaism. Prin majoritatea școlilor de filosofie greacă, acest termen a fost folosit pentru a desemna un principiu rațional, inteligent și astfel vitalizant al universului. Acest principiu a fost dedus dintr-o înțelegere a universului ca realitate vie și prin compararea acestuia cu o creatură vie.”

Cu privire la creație, Filon spune:

„Lumea necorporală era deja completă, având sediul în Logos-ul Divin și lumea, perceptibilă prin simțurile exterioare, a fost făcută după modelul ei” ( Op. 36)

Descriind relatarea lui Moise despre creația omului, Filon afirmă, de asemenea, că Moise numește Logos-ul Divin Chipul lui Dumnezeu ( Op. 24; 31; LA 1.9)

„Filon acceptă ‚formele” inteligibile platonice.

Formele există pentru totdeauna, deși impresiile pe care le fac (obiectele) pot pieri odată cu substanța pe care au fost făcute ( Det. 75-77; Mut. 80,122.146; Cher. 51). Cu toate acestea, ele, Formele, nu sunt ființe care există separat, există doar în mintea lui Dumnezeu ca gânduri și puteri ale sale. Filon identifică în mod explicit Formele cu puterile lui Dumnezeu. Aceste puteri sunt gloria sa, deși invizibile și simțite doar de cel mai pur intelect. „Și, deși sunt prin natura lor de neînțeles în esența lor, totuși arată un fel de impresie sau copie a energiei și funcționării lor” ( Spec. Leg. 1.45-50). În doctrina sa despre Dumnezeu, Filon interpretează Logos-ul, care este Mintea Divină, ca Formă a Formelor (Platonice), Ideea Ideilor sau suma totală a Formelor sau Ideilor. Logos-ul este forma indestructibilă a înțelepciunii de înțeles doar de intelect ( Det. 75-76; Mig. 103).

Logos-ul pe care Dumnezeu l-a născut veșnic pentru că este o manifestare a gândirii-acțiune a lui Dumnezeu (Prov. 1.7; Sacr. 65; Mos. 1.283), este un agent care unește două puteri ale lui Dumnezeu cel transcendent. Filon povestește că într-o inspirație sufletul său ia spus:

… Că în singurul Dumnezeu viu și adevărat existau două puteri supreme și primare, Bunătatea [sau Puterea Creativă] și Autoritatea [sau Puterea Regentă]; și că prin Bunătatea sa a creat fiecare lucru; și că, prin Autoritatea sa, el a guvernat tot ce a creat; și că al treilea lucru care a fost între cele două și care a avut efectul de a le aduce împreună a fost Logos-ul, deoarece datorită Logos-ului, Dumnezeu este și un Conducător și un Bun (Cher. 1.27-28). „

Fiul întâi născut al lui Dumnezeu - în continuare, din aceeași analiza despre Filon:

„Logos-ul are o origine, dar, ca gând al lui Dumnezeu, are și generație veșnică. Există ca atare înainte de orice altceva, toate acestea fiind produse secundare ale gândirii lui Dumnezeu și, prin urmare, este numit „întâiul-născut”. Logos-ul este deci mai mult decât o calitate, o putere sau o caracteristică a lui Dumnezeu; este o entitate generată etern ca extensie, căreia Filon îi atribuie multe nume și funcții. Logosul este întâiul Fiu al Tatălui necreat: „Căci Tatăl universului l-a făcut să răsară ca fiul cel mai mare, pe care, într-un alt pasaj, el [Moise] îl numește întâiul-născut; iar cel care se naște astfel, imitând căile tatălui său, a format diferite specii, după modelele sale arhetipale ”(Conf. 63)

Proprietățile pozitive ale lui Dumnezeu pot fi împărțite în aceste două forțe polare; prin urmare, expresia Unu-lui este Logos-ul care constituie manifestarea gândirii lui Dumnezeu, care acționează.

(Prov. 1.7; Sacr. 65; Mos. 1.283)

Potrivit lui Filon, aceste puteri ale Logos-ului pot fi înțelese la diferite niveluri. Cei care se află la nivelul cel mai înalt îl înțeleg ca fiind o unitate indivizibilă. La cele două niveluri inferioare, respectiv, sunt cei care cunosc Logos-ul ca Puterea Creativă și cei care îl cunosc ca Puterea Regentă ( Fug. 94-95; Abr. 124-125 ). Următorul nivel în jos îi reprezintă pe cei limitați la lumea sensibilă, incapabili să perceapă realitățile inteligibile (Gig. 20). La fiecare nivel succesiv inferior al cunoașterii divine imaginea esenței lui Dumnezeu este din ce în ce mai estompată. „

Legătura universală: în lumea fizică și sufletul uman

„Logosul este legătura care ține împreună toate părțile lumii. Și ca parte a sufletului uman, el ține corpul împreună și permite funcționarea acestuia. În mintea unui înțelept purificat temeinic, aceasta permite păstrarea virtuților într-o stare nedeteriorată (Fug. 112). „Și Logos-ul, care conectează împreună și solidifică fiecare lucru, este în mod particular complet în sine, neavând nevoie de nimic dincolo de el” (Her. 188).

Rațiunea umana si Logos-ul universal:

„Capacitatea de raționament a unei minți umane nu este decât o porțiune din Logos-ul Divin atotpătrunzător. Mintea este un dar special pentru oameni de la Dumnezeu și are esență divină, prin urmare, ca atare, este nepieritoare.

Logos-ul este puterea sau Legea care leagă contrariile din univers și care mediază între ele și dirijează lumea.”

Arhetip cu mai multe denumiri

„Logos-ul lui Filon are multe nume (Conf. 146). Filon își identifică Logos-ul cu Înțelepciunea din Proverbe 8:22 / Biblie (Ebr. 31). Mai mult, Moise, potrivit lui Filon, a numit această Înțelepciune „Început”, „Imagine”, „Vedere a lui Dumnezeu”. Și înțelepciunea sa personală este o imitație a înțelepciunii Divine arhetipale. Toată înțelepciunea și virtutea terestră nu sunt decât còpii și reprezentări ale Logos-ului ceresc (LA 1.43,45-46). „

Filon descrie Logos-ul chiar ca Dumnezeu:

„Când scriptura folosește termenul grecesc pentru Dumnezeu ‚o theos’, se referă la adevăratul Dumnezeu, dar când folosește termenul ‚theos’, fără articolul ‚o’, se referă nu la Dumnezeu, ci la cel mai vechi Logos al său (Somn. 1.229- 230).

De asemenea, Filon a identificat Logos-ul cu Înțelepciunea.”

Conceptul de Unitate a Dumnezeirii, cu Logos-ul ca Gândire Exprimată și ca Interacțiuni Logice, din care derivă toată natura și spiritul uman, a fost predominant între învățații evrei din Alexandria. Ei, ca și Filon, subliniază că Logos-ul din cultura greacă își are rădăcină în scrierea mult mai veche a lui Moise și a Profeților, pe care o numim acum Vechiul Testament. Acesta a fost tradus în greacă ca „Septuaginta” în Alexandria, la cererea regelui de origine macedoneană Ptolemeu în secolul al III-lea î. Hr. , dar a avut multe traduceri parțiale înainte de aceasta, care au influențat gândirea greacă.

8. Noul Testament / Biblia - despre Logos ca fiind Hristos

a) Evanghelia apostolului Ioan, capitolul 1

Evanghelia apostolului Ioan, capitolul 1 conține afirmații esențiale cu privire la Logos:

1. La început [en arhe] era Cuvântul [o Logos], iar Cuvântul era cu Dumnezeu, iar Cuvântul era Dumnezeu.

2. El a fost cu Dumnezeu la început.

3. Prin El s-au făcut toate lucrurile; fără el nu s-a făcut nimic din ceea ce s-a făcut.

4. În el era viața și acea viață era lumina întregii omeniri. [ Biblia]

Original in lb. greacă la https://scripture4all.org/

Câteva observații, pe versete:

Vers 1: Ioan, prin Spiritul Divin, clarifică faptul că el se referă la Logos ca fiind esența sau structura (arhe) din totdeauna, deoarece „arhe“ denotă nu numai o „începere“ pe axa timpului ci și izvorul de unde se începe, primordialul.

El pune un egal între Logos și Theos –Dumnezeu. În versetul 14 ni se spune că „Logos-ul a devenit trup”, deci Logos este Iisus Hristos Domnul. Astfel, Ioan explică unitatea Tatălui cu Fiul prin Logos.

Vers 3: Mai mult, Ioan clarifică faptul că Logos este primordial, nu obiectele care au fost făcute prin Logos („dia Logos “ – dialog fiind deci o comunicare, ceva ce se face prin Logos).

Vers 4: Viața bio-logică constă din Logos. Acest lucru este evident astăzi în cunoștințele noastre despre programarea logică a ADN-ului. Viața spirituală este direct relaționată cu Logos, căci gândirea și comunicarea corespund conceptului de Logos.

Conștiința, care este lumina oamenilor, derivă din Logos prin viață. Abilitățile noastre mentale logice, auto-analiza noastră și analiza universului, abilitățile noastre de a judeca binele și răul, capacitatea noastră de a oferi dragoste prin simțuri și prin dragoste abstractă, toate provin din Logos.

Mai departe, în Evanghelia lui Ioan 1:14 citim:

„Logos-ul a devenit trup și a trăit printre noi plin de har și de adevăr”.

Am menționat mai devreme că Logosul a fost considerat de către Platon a fi o clasă/ forma el însuși. Si noi în software putem captura într-o clasă (o structură cu mai multe elemente) „logica de interacțiune” dintre obiecte (elefanți, pisici), pe care o scriem pe un hard disk; în această clasă definim, programăm, mesajele de interacțiune și secvențele lor posibile.

Când pornește programul, clasa aceasta a interacțiunilor de pe disc devine un obiect în memoria calculatorului ca și clasele de elefanți care devin obiecte pe ecran. Ea ajută la interacțiunile dintre celelalte obiecte. Deci însăși „logica de interacțiune”, logos-ul programului, poate deveni un obiect ca celelalte obiecte din program. În mod similar, Logos-ul prin care au fost făcute toate lucrurile poate deveni un trup și ne poate ajuta să interacționăm bine.

Cuvântul lui Iisus este Logos

Însuși Domnul Iisus afirmă că Logos -ul / Cuvântul Său duce la viața veșnică:

„Adevărat, vă spun, oricine aude cuvântul / logos-ul meu și crede în Cel care m-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viață.” (Ioan 5:24)

Logosul , în calitate de Proiectant și Creator al spiritelor și corpurilor noastre complexe, are grijă de iertarea și de viața noastră eternă, completând astfel planul Său.

Domnul Iisus este „Logos-ul vieții”

Apostolul Ioan adresează Domnului Iisus titulatura de „Logos-ul vieții ”, pe care l-a întâlnit:

„Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul/Logos-ul vieții - pentru că viața a fost arătată şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viața veșnică, viață care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată- deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveți părtășie cu noi. Şi părtășia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos. ” ( 1 Ioan 1:1 )

Aici Sf. Ioan reafirmă ce a scris în Evanghelia sa, că la început (en Arhe, ca esență) a fost Logos-ul Vieții și că Logos-ul a luat un corp uman.

Cartea Apocalipsei

Apostolul Ioan scrie în Apocalipsa / Descoperirea lui Iisus Hristos că El este numit „Logos-ul / Cuvântul lui Dumnezeu“ :

„Apoi am văzut cerul deschis şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el se cheamă „Cel credincios” şi „Cel adevărat” şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. ¹²Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărătești şi purta un nume scris pe care nimeni nu-l știe, decât numai El singur. ¹³Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: Logos-ul/Cuvântul lui Dumnezeu. ”

(Apocalipsa 19:11 ) [Biblie]

În acest text se anunță că Logos-ul va veni să judece, după venirea Lui pentru a „lua păcatele” și a ne ierta.

b) Apostolul Pavel

Apostolul Pavel se adresează gânditorilor greci în cartea sa „Faptele Apostolilor”

În discursul lui de la Atena pe Areopag, [Biblia] Fapte 17:28, el spune:

„Căci în El trăim și ne mișcăm și avem ființa.".

De la filosoful cretan Epimenides – din lucrarea „Cretica” – textul original fiind: „Nu ești mort: trăiești și rămâi veșnic. Căci în tine trăim și ne mișcăm și avem ființa noastră. ”

De asemenea Pavel citează și:

”Așa cum unii dintre poeții voștri au spus: „Noi suntem din neamul / genul (genos Gr.) lui. “

De la filozoful stoic Cilician Aratus - „Să începem cu Dumnezeu, pe care noi, muritorii, nu-l lăsăm niciodată nediscutat. Pentru că fiecare stradă, fiecare piață este plină de Dumnezeu. Chiar și marea și portul sunt pline de această zeitate. Peste tot, toată lumea este îndatorată de Dumnezeu. Căci adevărat suntem din genul Lui. ”

Moștenim de la Dumnezeu

În discursul lui, Pavel continuă:

„Deoarece suntem din neam din Dumnezeu... “

Aici, in textul grec sunt de fapt două cuvinte:

„genos (gen, formă) oun Hyp-arhontes ( sub-structuri ) ton Theou.”

Cuvânt cu cuvânt ar fi: „Genul acesta e deci o sub-structură din Dumnezeu”

Aceasta corespunde cu conceptul unei forme care moștenește de la o altă formă, cum am explicat la început, precum și cu conceptul din software unde o clasă moștenește altă clasă. De exemplu, dacă clasa „pisică” moștenește clasa „animal”, în clasa „pisică” nu mai e nevoie să rescriem întregul cod pentru o clasă „animal”.

Conceptul de Morphe / formă utilizată pentru Domnul Iisus Hristos

Din Capitolul 2 din scrisoarea lui Pavel către Filipeni:

„În relațiile voastre unul cu celălalt, să aveți aceeași mentalitate ca Hristos Iisus:

Care, fiind în natura sa [lb. gr. morphe = formă] Dumnezeu, nu a considerat ca profit să fie egal cu Dumnezeu; ci s-a umilit pe Sine, luând natura [morphe] unui slujitor, devenind asemănător cu oamenii si arătând la chip ca un om.”

Aici Pavel explică cum Divinul devine uman: din ‚forma’ [morphe] lui Dumnezeu, prin reducere a fost făcută o ființă cu , forma” de slujitor (nu domn) după chipul și asemănarea oamenilor. De remarcat că în Geneza a fost invers, omul a fost făcut după chipul si asemănarea lui Dumnezeu.

Aceasta e și un mod de a explica într-un fel asemănător unitatea Tatălui cu Fiul: diferite încorporări ale aceleiași ‚forme’ [morphe] al lui Dumnezeu.

Când am prezentat entitățile‚ am menționat că ‚formele’ sunt parte din ‚logos’. Deci aceasta explicație prin ‚formă’ e un detaliu suplimentar la explicația prin ‚logos’ din Evanghelia lui Ioan 1.

Augustin despre Forma lui Dumnezeu

Despre Forma/Morphe lui Dumnezeu , Augustin din Hipo, un renumit teolog ~ 300 d. Hr. , scrie în „ Despre Sfânta Treime” : „El s-a umilit pe Sine, și a luat asupra Sa forma /morphe unui slujitor” [Fil 2]. Căci El nu a luat forma unui slujitor ca să piardă forma lui Dumnezeu , în care El era egal cu Tatăl. Dacă forma unui slujitor a fost luată încât forma lui Dumnezeu nu s-a pierdut, tot așa sub formă de slujitor, cât și sub forma lui Dumnezeu El însuși este același Fiu unic-născut al lui Dumnezeu Tatăl, în forma lui Dumnezeu, egal cu Tatăl, sub forma unui slujitor, Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni, omul Iisus Hristos; … „El, măcar că avea forma/morphe lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a redus pe Sine Însuși şi a luat o formă/morphe de slujitor, devenind asemănător cu oamenii si arătând la chip ca un om.”. Fiul lui Dumnezeu, deci este egal cu Dumnezeu Tatăl în natură, dar mai puțin în „chip”. Căci sub forma unui slujitor pe care a luat-o, El este mai puțin decât Tatăl; dar sub forma lui Dumnezeu, în care El era înainte de a lua forma unui slujitor, El este egal cu Tatăl. În forma lui Dumnezeu El este Cuvântul [ Logos ] „prin care sunt făcute toate lucrurile;” dar sub forma unui slujitor El era „făcut dintr-o femeie, făcută sub lege, ca să răscumpere pe cei care erau sub lege”.” [Augustin].

Cultura greacă despre Logos, cu formele și interacțiunile lor, a fost bine înțeleasă cu câteva secole înainte și după Hristos, în toate provinciile macedonene și grecești și apoi în imperiul roman, de către cei care studiază cultura greacă.

Când Ieronim (secolul al IV-lea) a tradus în latina Vulgata Biblia, a ales să traducă „Logos” ca „Verbum” (Cuvânt), deoarece în cultura latină nu există echivalent pentru conceptul complex de „Logos”. El se gândea totuși să folosească „Sermo“- din care derivă în engleză „sermon“ (predică) - care înseamnă o sumă logică de cuvinte. Toate celelalte limbi au tradus „Cuvânt”, pentru că nici celelalte culturi nu au avut gândirea despre „ Logos” așa cum au avut-o grecii. Astfel, vedem Providența lui Dumnezeu pregătind lumea pentru Domnul Iisus, Logos-ul, când școlile grecești s-au extins. Noul Testament a fost scris în greacă, chiar și epistolele către romani, evrei și macedoneni (Filipeni, Tesaloniceni) care vorbeau o limbă proto-latină.

9. Câțiva scriitori de după Hristos

Deoarece suntem interesați de ceea ce a însemnat Logos în timpul apostolului Ioan, notăm aici doar pe câțiva gânditori după acest timp deși există o gamă largă de scriitori cu multe direcții diferite.

În discursurile teologice, câteva direcții au fost:

· Despre divinitatea lui Hristos

· Despre Trinitate

În aceste discuții, explicațiile despre Logos-ul unificator a jucat un rol important. Aceste idei au fost puternic abordate de „Părinții Bisericii” în timpul multor concilii, dintre care cel mai influent a fost conciliul de la Nicea, de unde provine și ‚Crezul’ creștin.

În discursurile filosofice pe de altă parte, direcțiile principale au fost:

· Separarea dintre idealism și materialism

· Diferențele dintre Platon și Aristotel, care au modelat diferiți gânditori.

De la mulți autori care se adresează conceptului de Logos, în această scurtă lucrare remarc doar câțiva dintre cei de care m-am apropiat: „Părinți ai Bisericii“ ca Iustin Martrul, Clement din Alexandria, Origen, Athanasiu, Grigore din Nissa, Eusebiu, Augustin; apoi gânditori ca Plotinus, Toma de Aquino, filozofi clasici precum Hegel, Kierkegaard, Heidegger, moderni ca Sallis, Cavarnis, Schipper, Coxon, Rovelli, Tarnas, teologi recenți precum McArthur, Sproul, Heyes, McDowell, Gitt.

Menționez câțiva scriitori de la începutul creștinismului:

Iustin Martirul, teolog, conducătorul bisericii, martirizat ~ 165 d. Hr. [ Iustin _ Martirul ].

În „Teologia logos-ului a lui Sf. Iustin Martirul ” de LW Barnard [ Justin ], citim:

„Doctrina „logosului divin” a jucat un rol important în gândirea apologeților (apărătorii credinței) din secolul al II-lea. Folosirea ei le-a permis să pretindă drept „creștin” orice era bun sau nobil în filozofia și literatura păgână. Cu toate acestea, „logos-ul” a fost, de asemenea, o nevoie teologică care le-a permis să rezolve problema cosmologică și să arate că de fapt, creștinismul în sine era la fel de vechi ca și creația. În cele din urmă, a oferit o bază pentru viziunea lor destul de intelectuală asupra mântuirii, și anume că Hristos ca „logos” a fost un învățător ale cărui cuvinte au adus mântuirea oamenilor. Doctrina „logos-ului” , sub diferite forme, era cunoscută pe scară largă în lumea greco-romană. Cuvântul în sine are multe semnificații...

Iustin folosește termenul [Logos] în cele două Apologii pentru a explica natura divină a lui Iisus Hristos - de ce este numit Fiul lui Dumnezeu și venerat de creștini - precum și pentru a explica relația creștinismului cu alte adevăruri. În „Dialogul cu Trifon”, care în forma sa actuală datează din cca. 160 d. Hr. , Sfântul Iustin folosește conceptul de Logos pentru a arăta că Hristos a fost Dumnezeul care a apărut patriarhilor evrei în teofaniile (aparițiile Dumnezeirii) consemnate în Vechiul Testament. Punctul de plecare al Sfântului Iustin este că „logos-ul” este Rațiunea personală a lui Dumnezeu la care participă toți oamenii: „Căci nu numai printre greci logos-ul a condamnat lucrurile rele prin Socrate, ci și barbarii au fost condamnați de logos însuși, care a luat forma de om, și a fost numit Iisus Hristos (I Apol. 5).”

Despre Clement din Alexandria, teolog și apologet (născut în 150 d. Hr.) . [ Clement ]

În „Clement din Alexandria și Logosul ” Lois Eveleth de la Universitatea Salve Regina, notează:

„Dacă privim, cu Clement, Logos într-un tărâm atemporal, în absența unui cosmos, Logos se referă la idei și planuri de creare a cosmosului și a locuitorilor săi umani în mintea lui Dumnezeu. Pentru că este Unic, Dumnezeu... nu este separat de ideile și planurile sale; astfel Logos-ul este Dumnezeu, pentru că nu se poate spune că Dumnezeu are părți. Această perspectivă apare în cartea lui Clement „Îndemnuri”. Logos- ul este Rațiunea preexistentă conform căreia Dumnezeu a creat toate lucrurile; a fost „... înainte de steaua dimineții”... este „... începutul divin al tuturor lucrurilor... ” Logos a fost prezent și necesar pentru crearea și guvernarea lumii. Clement prezintă Logos-ul spunând: „Dați atenție, nenumă-rate popoare... chem întreaga rasă de oameni, Eu care am fost Creatorul lor prin voința Tatălui”.

În Instructorul, Clement scrie despre Logos sau Hristos: „Activitatea noastră de instrucție în învățătură și disciplină este slujba Cuvântului [Logos], de la care învățăm frugalitatea și smerenia și tot ceea ce ține de iubirea de libertate, de om și iubirea de excelență ". [Clement2]

Origen, teolog ( secolul II ): Dumnezeu creează „lucruri” din „Forme / morphe” :

„La început a fost Cuvântul, prin aceasta ni se spune că toate lucrurile au fost făcute prin înțelepciune și după modelele din gândurile lui Dumnezeu. Căci consider că, așa cum o casă sau o navă este construită și modelată în conformitate cu schițele constructorului sau proiectantului și esența (gr. arhe) casei sau navei apare în schițele lui după socotelile din mintea lui, tot așa că toate lucrurile din natură au fost create în concordanță cu planurile a ceea ce urma să fie, clar stabilitate de Dumnezeu prin înțelepciunea Lui. Și ar trebui să adăugăm că, după ce a creat, ca să spunem așa, înțelepciunea ca o ființă, El a lăsat-o să creeze, din tipurile (formele) care erau în ea, toate lucrurile existente și materia, apariția efectivă a acestora, modelarea și formele lor ” [ Origen ]

Atanasie, dintre „Părinții Bisericii”, a scris explicații pentru Crezul adoptat de Sinodul de la Nicea (325 d. Hr.):

„El (Hristos) și Tatăl sunt unul și același, așa cum a spus Fiul însuși: «Logosul este întotdeauna în Tatăl, și Tatăl întotdeauna în Logos. »“ [ Scaff ]

În „Despre Întrupare” [ Inc ], el dezvoltă pe larg o explicație a Dumnezeirii Domnului Iisus în termeni ca Logos-ul supranatural care intră în natura pe care El a conceput-o, așa cum un arhitect intră în casa pe care a proiectat-o.

„În acest scop, a intrat în lumea noastră Logosul lui Dumnezeu incorporat, incoruptibil și imaterial. Într-un sens, într-adevăr, El nu a fost departe de ea înainte, pentru nici o parte a creației nu a fost vreodată fără El, care, în timp ce rămâne întotdeauna în unire cu Tatăl, umple totuși toate lucrurile care sunt. Dar acum El a intrat în lume într-un mod nou, coborându-se la nivelul nostru în dragostea Sa și revelându-se pe Sine.

El a văzut că rasa rațională a oamenilor („rațiune” este o altă traducere pentru „logos”) care, la fel ca El însuși, a exprimat Mintea Tatălui, își irosește existența și moartea domină peste tot prin corupție.”

El explică pe larg cum, prin încarnarea Sa ca om și suferind până la moarte, Logos-ul putea reînvia omul. Un citat scurt:

„Căci solidaritatea Lui cu omenirea este de așa natură, că în virtutea coborârii Logos-ului într-un corp uman, corupția care duce la moarte și-a pierdut puterea asupra tuturor.”

Grigore din Nissa, un alt „Părinte al Bisericii”

După Nicea, a existat Sinodul de la Constantinopol. Grigore a luat parte la el. El a susținut că cele trei Persoane ale Treimii pot fi înțelese după modelul a trei membri ai unei singure clase. [ Grigorie ]

Eusebiu , renumit istoric în Imperiul Roman de Est (numit Romania [ EasternRoman ]), pe vremea domniei lui Constantin cel Mare, susținător al creștinismului (sec. al IV-lea). În „Istoria Bisericii” Cap. 2, citim:

„Căci cine, alături de Tatăl, ar putea înțelege clar Lumina care era înainte de lume, Înțelepciunea intelectuală și esențială care există înainte de veacuri, Logos-ul viu / Cuvântul care era la început cu Tatăl și care era Dumnezeu... care era înaintea de orice creatură și creație vizibilă și invizibilă, ... creator, împreună cu Tatăl, a tuturor lucrurilor... adevărat și singur Fiu al lui Dumnezeu, Domnul și Dumnezeu și Împăratul tuturor lucrurilor create... așa cum se spune cu privire la El... în pasajul din Scriptură care vorbește despre divinitatea sa: „La început era Logos-ul /Cuvântul, iar Logos-ul era cu Dumnezeu, iar Logos-ul era Dumnezeu... . Toate lucrurile au fost făcute prin el; și nimic nu sa făcut fără el.”

Moise declară că făuritorul lumii și creatorul tuturor lucrurilor i-a dat lui Hristos însuși și nimănui altuia decât propriului său Logos, clar divin și întâi născut, să facă lucrurile materiale, și a comunicat cu El în ceea ce privește creația omului. Căci, spune el,"a spus Dumnezeu, să facem om după chipul nostru și după asemănarea noastră.” ” [ Eusebiu ]

B. Logos ca, Interacţiuni Logice' în Știință

1. Esența informațională a materiei

Astăzi atenția oamenilor de știință este îndreptată tot mai mult spre aspectul informațional al materiei în stările sale anorganice, organice sau biologice.

În materia organică, informațiile sunt evidente în limbajul ADN. [În creation. com] Brian Thomas scrie:

„Ca și limbile vorbite, limbajul biologic este ireductibil complex (adică părțile componente nu pot exista in-dependent - n. a.) și totuși fără substanță fizică. Vine complet cu simboluri, semnificații pentru aceste simboluri și o structură gramaticală pentru interpretarea lor. Eliminați oricare dintre aceste trei caracteristici fundamentale, iar sistemul informațional se pierde. Fizica nu are nicio legătură cu simbolurile sau gramatica și, prin urmare, nu are nimic de-a face cu originea vieții, care nu poate exista fără informațiile sale codificate ”. [ Creație ]

Materia anorganică apare ca informație în multe studii de cercetare. Observ câteva:

O carte bună care prezintă această idee este „La început era informația” de dr. Werner Gitt. [Gitt]

Un compendiu cu mai multe studii este „Informația și natura realității ” de Paul Davies (carte electronică pe Amazon). [Informații]

Un paragraf indicativ (Clayton): „Fizicienii sugerează teorii ale realității in care informația preia rolurile pe care le avea materia, ca Zeilinger, Wheeler... cu studii de fizică cuantică experimentală”.

În „Realitatea nu este ce pare a fi“ (e-book-Amazon), un renumit fizician cuantic, Carlo Rovelli, propune o interpretare relațională a teoriei mecanicii cuantice:

„În lumea descrisă de mecanica cuantică nu există altă realitate decât cea din relațiile dintre sistemele fizice. Nu obiectele intră în relații, ci mai degrabă relațiile formează noțiunea de „obiect”. Lumea mecanicii cuantice nu este o lume a obiectelor, ci este o lume a evenimentelor .

Obiectele sunt construite din acțiunile evenimentelor elementare: așa cum a scris filosoful Nelson Goodman în 1950, într-o frumoasă frază: „Un obiect este un proces monoton”. O piatră este o vibrație de cuante care menține structura pentru o vreme, la fel cum un val marin își menține identitatea pentru o vreme înainte de a se risipi din nou în mare... Noi, ca valurile și ca toate obiectele, suntem un flux de evenimente; suntem procese, monotone pentru un scurt timp... (2017: p. 115–116) ”

Mai departe în carte: „Mulți oameni de știință de azi cred că idea de „informație” se poate dovedi a fi o cheie pentru noile progrese în fizică.”

După cum am menționat, un sistem nou este format din sub-sisteme cu interacțiunile lor logice, organizate pentru un scop specific. Iată câteva exemple :

Domeniul de sub-quarci:

Nu putem tăia particule ‚ad infinitum’ în bucățele și mai mici. Mulți fizicieni se gândesc la un fel de „unde” care interacționează logic la niveluri foarte adânci, care se grupează printr-o complexitate spectaculoasă de interacțiunii logice, în esență informații, pentru a implementa micro-particule „stabile”, până la quarci. Fizica cuantică încearcă să definească aceste „unde” și interacțiunile lor. Formulele sunt probabilistice, dar interacțiunea undelor duce la elemente stabile, ceea ce dovedește ca formulele sunt impresionant de corelate.

Quarci:

Acestea sunt entități la care ne putem referi ceva mai mult ca fiind „particule“, care prin intermediul interacțiunilor logice formează nuclee de atomi. Întrucât quarcii din corpul meu sunt similari cu quarcii de pe lună, înseamnă că au aceeași formă și idee. Aceeași formă a fost implementată în multipli quarci în tot universul, fără ca aceștia să se copie unii din alții.

Atomi:

Diferite interacțiuni logice, descrise prin formule matematice și fizice extraordinare, conectează nuclei și electroni pentru a forma atomi, entități stabile de foarte mult timp. Acestea au un anumit număr de forme, conform tabelului lui Mendeleev, și aceleași forme se găsesc în San Diego, în Alabama și în România. Nici aceștia nu s-au copiat unii de la alții.

Molecule anorganice, organice:

La nivelul lor, atomii au alte interacțiuni logice formând molecule. Cele organice, fiind forme complexe, sunt elementele constitutive ale organismului viu. Moleculele organice sunt sisteme care joacă un rol precis, specific; interacțiunile lor logice interne le definesc rolul. Atomii individuali care alcătuiesc aceste molecule nu au în sine informații despre rolul dorit. Informațiile despre interacțiunile logice necesare pentru rolul lor sunt externe, abstracte, nu sunt încorporate în atomi.

ADN, codul genetic:

Unele molecule organice, în principal patru tipuri, sunt organizate ca ADN. In sistemele biologice, codul genetic ADN este construit din patru tipuri de molecule care sunt înșirate una după alta pe spirale susținătoare. Ordinea lor dictează cum sunt și cum se fabrică toate proteinele, celulele, organele și organismul. Ordinea în care cele patru „litere“ sunt aliniate nu este de găsit în interiorul celor patru molecule, ordinea este externa moleculelor, este abstractă. Logica în care se aliniază creează proteine diferite și alte componente ca sisteme superioare, toate definite din aceleași patru litere.

Ordinea logică este adesea comparată cu limbajele de programare, având multe caracteristici similare.

Celule:

Până acum, este clar că subliniem „interacțiunile logice” între sub-sisteme pentru a forma un sistem superior. Proteinele și alte substanțe, prin interacțiuni logice, alcătuiesc celulele care sunt considerate ca niște fabrici complexe, sau mici creiere, sau centrale electrice, sau sisteme de comunicații; astfel, proteinele se combină prin interacțiuni logice pentru o intenție specifică.

Organe:

Celulele prin interacțiunile lor logice alcătuiesc organe cu o utilizare specifică. Fiecare organ are o structură interioară cu o intenție clară, dar și interfețe de interacţiuni logice cu alte organe.

Organisme:

Organele prin interacțiunile lor logice alcătuiesc părți ale corpurilor și corpuri întregi / organisme. Organele nu pot exista independent; expresia ‚ireductibile complexity’ e folosită în documentații cu referire la imposibilitatea ca un organ să evolueze singur.

Creier:

Neuronii și sinapsele se leagă prin interacțiuni fizice logice pentru a forma un creier, dar la acest nivel, interacțiunile logice externe, cu alți oameni, cu mediul etc. deasemenea influențează formarea creierului. Amintirile, simțurile, vorbirea, tipurile de comportament, credințele bazate pe gânduri externe sau interne, influențează creierul.

Asociații, familii, biserici, companii, orașe, state:

Plantele și animalele se asociază prin interacțiuni logice. Oamenii adaugă o capacitate masivă de judecată în comparație cu animalele, în plus, adaugă și vorbirea. Prin vorbire facem o mulțime de interacțiuni logice pentru a alcătui asociații cu intenție specifică. Astfel, vorbirea acționează ca un nivel foarte ridicat de interacțiuni logice, un fel de Logos. Avem gramatică, legi, etică, pentru a menține interacțiunile logice într-o stare bună și avem metode de corectare a erorilor pentru a repara o interacțiune stricată (ilogică).

Univers:

Planetele și stelele, prin interacțiunile lor logice alcătuiesc sistemele planetare. Mai multe sisteme planetare prin interacțiuni logice alcătuiesc galaxii și așa mai departe (și așa mai departe... !)

Sisteme create de om:

Oamenii, prin Gândire Exprimata, creează un nou sistem din sub-sisteme plus interacțiuni logice necesare pentru noul scop. Sub-sistemele au propriile lor proiecte, pe lângă proiectul principal al sistemului, ca Forme în sens platonic; aceste Forme, împreună cu interacțiunile lor logice constituie „logos-ul“ noului sistem.

Insistăm să clarificăm că interacțiunile logice sunt esențiale pentru proiectarea sistemului; nu le vedem, ele provin din mintea proiectantului și sunt capturate și explicate în proiect. Dacă cineva descompune un sistem ca să îl analizeze, deconectând părțile pentru a vedea din ce este făcut, el poate folosi unele simțuri pentru a percepe componentele, dar interacțiunile logice nu le percepe prin simțuri; acestea sunt percepute doar prin gândire sau studiind proiectul.

Câteva exemple de sisteme create de om:

Un arhitect proiectează și realizează o casă din cărămizi, plus interacțiunea lor logică , după cum este necesar pentru scopul din mintea proiectantului. Mai târziu poate intra în casa pe care a făcut-o, care este o manifestare a gândurilor pe care le-a avut mai devreme.

Un inginer proiectează un motor din pistoane, cilindri, bujii, plus interacțiunile lor logice. Conexiunile logice din mintea sa, îndreptate spre scopul de a face un sistem care se mișcă, se manifestă în produsul final, motorul.

Un inginer de Radio-Telecomunicații creează noi sisteme de comunicații din stații de radio și din telefoane mobile, plus interacțiunile lor logice . Fiecare sub-sistem nu poate funcționa singur, dar mesajele tehnice dintre ele le fac să se comporte împreună ca un sistem, util pentru mesajele umane. Documentul care descrie mesajele tehnice și ordinea acestora se numește Protocol de Comunicații. Aceste interacțiuni logice plus proiectele de stații de radio și telefon mobil, proiectele fiind ca formele platonice, sunt părți esențiale care formează logos-ul sistemului. Urmând un Protocol de comunicații, o companie poate construi propriul telefon mobil pentru a respecta protocolul și astfel pentru a comunica cu o stație de radio, împreună formând un sistem.

În software , inginerii își exprimă gândirea prin proiectele de sisteme făcute din sub-sisteme, plus interacțiunea lor logică. Diferența aici este că interacțiunile logice nu sunt descrise doar pe hârtie, ca în exemplele anterioare, dar descrierea lor poate fi capturată în program. Acesta este un pas major cu implicații filozofice, legat de ideea prezentată în capitolul despre Platon, că logos-ul poate fi el însuși o clasă (formă), în același mod în care obiectele obișnuite au o formă.

Un al doilea pas major poate avea loc în software: mesajele dintre sub-sisteme, adică interacțiunile logice , pot fi codate împreună într-o structură numită clasă; acesta, de pe un hard disk, poate deveni un obiect în memorie, care ar corespunde afirmației apostolului Ioan „Logosul a devenit trup”.

Un al treilea pas, pentru cazul în care sub-sistemele nu sunt toate într-un singur computer, ci sunt distribuite pe mai multe computere: clasa de interacțiuni logice poate fi aceeași pe diferite discuri, dar poate fi implementată în mai multe obiecte identice, câte unul pe fiecare computer. Aceste obiecte de interacțiuni logice mențin o stare identică prin comunicare, ca și când ar fi un singur obiect atunci când tot sistemul este în interiorul unui singur computer. În acest fel, avem „unicitatea“ clasei de interacțiunii logice, dar mai multe obiecte de interacțiune logică implementate la nivel local în mai multe computere. Această abordare corespunde conceptului teologic de la profetul Isaia despre un nou Legământ: „Voi pune Legea Mea în inimile lor ”. Legea este logos-ul societății; dacă este în inimile oamenilor, le este mai ușor să o păstreze.

Electronic Hardware este de asemenea proiectat prin intermediul software-ului, cu limbaje de programare hardware (HDL). Există biblioteci software cu clase pentru componente, cum ar fi tranzistoare, rezistențe, conden-satoare, care corespund formelor platonice, iar proiectantul folosește interacțiuni logice ca funcții de software, pentru a realiza circuitul electronic necesar. Codul este trimis la fabrică pentru a realiza circuite integrate. Acele clase ca forme plus interacțiunile lor logice alcătuiesc logos-ul noului sistem / circuit.

Inteligența artificială este un alt sistem creat de om. Se referă la mai multe domenii, cum ar fi recunoașterea modelelor, rețelele neuronale, limbajele logice, toate realizate prin software și hardware. Despre recunoașterea modelelor: modelele memorate sunt comparate cu un model nou pentru a vedea dacă se aseamănă. Poate fi folosit pentru imagini, modele comportamentale, cuvinte și fraze, modele de jocuri, modele meteorologice etc. De asemenea, invers, modelele memorate pot fi folosite pentru a exprima sau a comunica; de exemplu, un computer poate picta o floare sau poate genera cuvinte vorbite. Modelele memorate pot fi considerate forme în termeni platonici, susținând acea filozofie; astfel, putem extinde conceptul de model, ca formă, de la sistemele create de om la sistemele naturale.

Jocurile pot fi văzute ca sisteme formate din componente plus interacțiuni logice.

Șahul este format din piese plus regulile mișcărilor și strategiilor, și de asemenea din planuri specifice pentru fiecare joc. Vedem piesele, dar percepem doar mental regulile și strategiile invizibile, care pot fi scrise pe hârtie.

Construcții LEGO sunt realizate din piese plus interacțiuni logice pentru un anumit proiect. Un copil poate face o casă sau o mașină din aceleași piese plus interacțiuni logice diferite, așa cum el își exprimă gândirea sa.

Un teatru este realizat cu oameni și obiecte necesare plus scenariul scris al piesei, care este logos-ul teatrului, ieșit din gândirea exprimată a autorului.

Tenisul este format din obiecte, ca rachete și plasă și minge, plus reguli și strategii, ca logos.

Cu aceste jocuri ne antrenăm mintea să învețe modele de gândire, în sensul de forme platonice cu interacțiuni logice - adică tipuri de logos-uri care ar putea fi aplicat în viața reală.

Conceptul de feedback (informare corectivă) este un tip specific de interacțiune logică, folosit în multe sisteme create de om, dar și în sistemele naturale și sociale. Un senzor măsoară valoarea de ieșire a unui sistem (ex. un amplificator audio) și dă un semnal negativ la intrare, corectând dacă ieșirea (ex. volumul audio) este prea mare sau prea mic. În unele cazuri, feedback-ul este întârziat pentru evita o reacție exagerată sau oscilații. De asemenea, în unele cazuri există o buclă de feedback în interiorul alteia. Fără feedback, sistemele pot rata valorile marcate așteptate. Corpurile noastre au multe feedback-uri și trebuie să le luăm în considerare atunci când abordăm o boala; abordând numai simptomele, nu luăm în considerare feedback-ul. Societățile noastre au și ele multe acțiuni corective ca feedback pentru încălcarea legilor.

De asemenea, Designer-ul nostru a implementat o soluție de corecție de eroare prin aplicarea unei acțiuni corective pe reprezentantul omenirii, Fiul Său, care a luat o formă umană și prin feedback-ul negativ aplicat pe El a corectat valorile greșite, adică păcatul omenirii. Valorile greșite se determină prin comparație cu valorile bune, stabilite prin Legea lui Dumnezeu, Logos-ul social. Apostolul Ioan spune că Iisus Hristos este „ Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul [Gr. a-marti-an= marcare greșită, ratare de țintă] lumii ”. (Ioan 1:29) Există mai multe alte feedback-uri corective mai mici, dar acest feedback amplu stabilește că omenirea este adusă înapoi în parametrii Legii lui Dumnezeu, dintr-o perspectivă largă.

Astfel, Creatorul a corectat omenirea ca sistem și ca de astfel fiecare persoană, pentru a ne permite să funcționăm în continuare.

Asociații, familii, biserici, companii, orașe, state:

Plantele și animalele se asociază prin interacțiuni logice . Oamenii, comparativ cu animalele, au mult mai mult capacitatea de judecată și, deasemenea, ei pot vorbi. Prin vorbire facem o mulțime de interacțiuni logice pentru a alcătui asociații cu intenții specifice. Astfel, vorbirea acționează ca un nivel foarte ridicat de interacțiuni logice, un fel de Logos. Avem gramatică, legi, etică, pentru a menține interacțiuni logice într-o stare bună și avem metode de corectare a erorilor pentru a repara o interacțiune stricată (ilogică).

Ca o concluzie, în lista de mai sus putem vedea afirmația generală că fiecare sistem este alcătuit din sub-sisteme plus interacțiunile lor logice, la orice nivel.

Descrierea fiecărui sistem se face prin descrierea de idei / forme ale subsistemelor componente împreună cu interacțiunile lor logice; acestea sunt numite Logos-ul sistemului.

Astfel, avem descrieri de diferite tipuri de logos ca zoo-logie, bio-logie, metro-logie, astro-logie, filo-logie, socio-logie, teo-logie. Continuând școlile lui Platon și Aristotel, majoritatea tinerilor grecii care nu erau servitori învățau despre ‚logiile’, sau logos-urile specifice.

2. Corespondențe cu ingineria software

În ingineria software există multe discuții despre asemănările dintre Formele lui Platon și un mod relativ nou de proiectare numit Programare Orientată pe Obiecte. În acest mod, se grupează într-o „clasă” mai multe atribute și funcții din cod care lucrează împreună. O „clasă” pe hard disk, (de exemplu, o „clasă de câine” cu un atribut „culoare”), poate fi folosit pentru a crea mai multe „obiecte” pe ecran (de exemplu „câini” cu culori diferite).

Câteva discuții care compară Formele lui Platon cu Designul Orientat pe Obiecte:

W. Tylman „Informatică și filosofie: Platon a prevăzut programarea orientată pe obiecte?” [ Tylman ]

Lorenz Demey prezintă teoria lui Tylman în

„Moștenirea multiplă: o analiză asupra lui Tylman despre informatică și filosofie” [ Demey ]

„ Teoria lui Platon a ideilor și a programării orientate pe obiecte (per Tylman).

Revendicarea centrală a teoriei lui Platon se referă la distincția acută dintre Idei neschimbătoare, eterne și entități observabile distructibile. Ideile servesc ca modele sau planuri pentru entități observabile, iar o singură idee poate servi ca plan pentru mai multe entități observabile (explicând astfel caracteristicile comune între acele entități).

În programele orientate pe obiecte se face o distincție clară între clasă și obiecte. Clasele sunt de obicei construite la compilare (și, prin urmare, „veșnice” din perspectiva programului), în timp ce obiectele pot fi create și distruse în mod liber în timpul rulării programului. Clasele servesc drept planuri pentru obiectele pe care le implementează, iar o singură clasă poate avea mai multe obiecte ca instanțe. Definiția unei clase implică de obicei un număr de variabile (uneori numite „câmpuri”) și un număr de metode (funcții), care descriu proprietățile și comportamentul clasei.

Comparând aceste două seturi de trăsături de bază, Tylman susține în mod convingător că există o analogie clară între teoria ideilor lui Platon și paradigma OOP ”

Richard Farrar

„Platon și Programarea Orientată pe Obiecte” [ Farrar ]:

„Teoria Formelor

De-a lungul discuțiilor sale metafizice, Platon se referă la forme ca reprezentări abstracte care sunt șabloane sau modele pentru obiecte din lumea reală sau caracteristici ale obiectelor.

În programarea orientată pe obiecte, o clasă este o parte de program de calculator care servește drept șablon pentru crearea unui obiect exact în același mod în care formele lui Platon erau șabloane filosofice abstracte pentru obiecte din lumea reală. Partea de cod sau clasa nu este obiectul in sine, ci, ca și forma platonică, un model care descrie cum va fi de fapt obiectul și ce proprietăți va avea atunci când va fi creat. Exact același concept ca al lui Platon, transpus la o altă disciplină și separat de 2.500 de ani!” [Farrar]

Clasele din software corespund Formelor lui Platon. O clasă e o structură de program conținând câteva elemente și funcții. Aceasta rezidă pe un hard-disc, de exemplu.

O clasă poate moșteni o clasa superioară, ceea ce corespunde cu „Forma” care moștenește alta „Formă”.

De exemplu, o clasă „Tigru” poate moșteni o clasă „Felină”, prin urmare în codul pentru „Tigru” nu se repetă codul pentru „Felină”.

Obiectele sunt implementări ale unei clase: când programul pornește, pe ecran pot apărea mai multe obiecte din aceeași clasă (dacă nu apar pe ecran, pot fi obiecte in memorie doar). Acestea corespund cu obiectele percepute prin simțuri de la Platon iar funcțiile de comunicare și mesajele dintre obiecte, adică interacțiunile logice, corespund relațiilor dintre forme la Platon, de care am vorbit.

Pentru întrebările lui Aristotel despre modul în care formele există și modul în care acestea se implementează în obiecte, putem face analogii cu programarea pe calculatoare dar si cu știința genetică despre ADN.

Așa cum clasele în software pot fi pe un disc în afara calculatorului, tot așa formele din natură pot să existe extern naturii. Faptul că nu știm noi unde sunt nu este un motiv să eliminăm teoria formelor. De exemplu, atomii sunt la fel oriunde în universul cunoscut. Un model unic, o formă de atom trebuie să existe undeva, cu definiții de forțe de atracție, de rotație, de câți electroni conține atomul, câți pozitroni și neutroni sunt în nucleu, din câți quarci sunt aceștia construiți, etc. ‚Vedem’ atomii pe munți și pe câmpii, nu știm cum au apărut cu aceeași formă peste tot, dar știm că există pentru că ochii noștri îi ‘văd’ (în alcătuirea obiectelor); mintea noastră poate vedea ‚formele’ unice din care toți sunt făcuți și astfel extrapolăm că există un proiect, o formă, undeva în afara materiei vizibile.

În genetică, ADN-ul este ca o clasă care se implementează în obiecte și ca o formă care se implementează în obiecte sensibile. Dincolo de ADN-ul fizic, există planul, forma, ordinea lui care este deasupra materiei, deoarece ordinea celor patru elemente care scriu ADN-ul nu este conținută în substanța materială din care sunt făcute elementele.

Teza mea în inginerie de

„Software Orientat-pe-Obiecte”

Referitor la relația dintre Logos și software m-am referit și în teza mea. [Teodor Dumitru]. Teza gravitează în jurul textul din Evanghelia lui Ioan cap. 1:

Referitor: „La început era Logos / Cuvântul”

Am subliniat că mai întâi trebuie proiectate interacțiunile logice, logos-ul sistemului: pornind de la modurile de interacțiune dintre utilizator și sistem, apoi continuând cu interacțiunile dintre obiectele interne ale sistemului.

O echivalență mecanică, pentru înțelegere: la o mașină, proiectăm întâi interacțiunea dintre utilizator și sistem, cum se folosește: cheie de pornire, volan, accelerație, frână. Apoi proiectăm interacțiunea dintre motor, ca întreg, și transmisie la roți. Apoi în interiorul motorului, proiectăm relațiile dintre pistoane, cilindrii și bujii, etc. .

Idea este că interacțiunile logice necesare determină ce fel de obiecte interne sunt necesare, nu invers. Deci, eu susțin că ‚la început este Logos’.

Din Ioan 1.1 „Logos-ul era Dumnezeu”:

O altă idee este că interacțiunile logice - cu utilizatorul și dialogul între obiectele interne - nu ar trebui să fie haotice, ci coordonate. Propun un component de software numit Coordonator care descrie și conține dialogul (dia logos=prin logos). Avem nevoie de un coordonator de dialog pentru a menține ordinea de comunicații, pentru a evita interacţiuni dezordonate. Coordonatorul de Dialog în Orientarea-pe-Obiecte pe care l-am propus este extrapolat din conceptul general de coordonare, sugerat de supervizorul meu de teză, Dr. Moshe Krieger, concept din care toți studenții săi au dezvoltat ulterior tezele lor.

Interesant că acest Coordonator ar corespunde în teologie (spun cu reverență) cu Dumnezeu, iar Dialogul descris de Coordonator ar corespunde teologic (cu reverență spun iar) cu Logos-ul biblic.

Așa cum Coordonatorul este una cu Dialogul descris în el, tot așa Dumnezeu și Logos sunt o unitate. Ioan a explicat unitatea dintre Tatăl și Fiul prin Logos. Cu reverența necesară, gândesc că exemplul din software poate adăuga un pic la înțelegerea unității Divine prin unitatea dintre Coordonator și Dialog.

Din Ioan 1.3 „ Prin El s-au făcut toate lucrurile”:

Din cerințele noului sistem, vom determina Interacțiunile, sau Dialogul, cu utilizatorul. Din acest dialog cu utilizatorul, proiectăm dialogurile interne, sau comunicațiile între entități/ obiecte din interiorul siste-mului. Apoi proiectăm aceste obiecte interne pentru a le face să execute dialogurile necesare.

Astfel, obiectele sunt proiectate conform cerințe-lor care apar din dialogurile necesare.

Deci, susțin - ca și Ioan - că prin Dialog sunt făcute toate obiectele.

Din Ioan 1.14 „ Logos a devenit trup”:

Coordonatorul de dialog poate fi o clasă care este implementată și ca obiect.

Spre deosebire de proiectarea arhitecturală, unde interacțiunea logică dintre camere poate fi explicată doar într-un document, nu fizic, în proiectarea software putem capta și interacțiunile logice dintre obiecte de asemenea într-un obiect, și anume un obiect de coordonare a dialogului. Acesta va conține posibile dialoguri între obiecte. Un obiect obișnuit trimite mesaje obiectului de coordonare a dialogului pentru ca acesta să trimită mai departe mesaje la alte obiecte. Astfel, realizăm ordinea de dialog dorită și evităm interacțiunile neașteptate. Coordonatorii pot exista la diferite niveluri între sub-sisteme.

Ca aplicație, am scris trei simulatoare de micro-procesoare în Obiect-Oriented Java, programe complexe care au avut zero erori de proiectare, datorită proiectării cu Coordonator de Dialog. Acesta reușește să captureze toate dialogurile și nu lasă loc la erori de proiectare. Erori apar în sistemele fără Coordonator de Dialog, unde nu se pot captura toate dialogurile. Erorile care apar in timpul utilizării de la datele de intrare sunt corectate de Coordonator care e proiectat cu Management de Erori.

Astfel, susțin ca Dialogul dintr-un sistem poate fi capturat într-un Obiect de Coordonare. Această concluzie corespunde (cu reverența necesară, subliniez) cu textul din Ioan - „Logos a devenit trup”.

Ioan se adresa unei societăți care înțelegea ce este Logos, înțelegea ce este ’forma’ (cum am menționat la Platon) dar nu știa că Logos poate deveni trup, ca o persoană.

De aceea Ioan anunță solemn acesta întrupare.

C. Legătura dintre Logos în Teologie / Filosofie și în Știință

1. Logos: explică și unifică domeniile

Logosul este conceptul general care aduce o explicație în aceste două domenii și ne unifică gândirea în cele două, după cum am prezentat. Interacțiunile logice, ca un fel de Logos, leagă subsistemele din sistem; aceasta are loc in toate straturile existenței.

O gândire exprimată arată o intenție, care duce la o idee, aceasta e captată în forme, apoi implementată în obiecte. O astfel de gândire exprimată aparține unei persoane intenționale în cazul produselor umane și în cazul universului cu tot ce cuprinde el. Astfel, gândirea exprimată este parte din Logos, care este Creatorul prin care toate au fost făcute, după cum exprimă Ioan 1. Noi Il numim Dumnezeu (Domine Deus – lb. Lat.).

2. Corectarea erorilor prin Logos

Pe lângă proiectarea principală a organismelor și a sistemelor software, există și un design pentru corectarea erorilor, pentru a întreține sistemele. Conceptul de feedback, discutat în capitolul anterior, poate fi folosit pentru corectarea erorilor din sistemele create de om. Organismele mai ales cele făcute de om au și ele din proiectare tot felul de corecții de eroare.

În organisme, prin ADN, corpurile au printr-un design inteligent tot felul de sub-programe de auto-corectare, de exemplu sistemele imunitare, care au mai multe tipuri de corecții. De asemenea, un organism se poate auto-vindeca și reconstrui parțial.

În software, adăugam în design unele componente de cod care vor corecta erori de funcționalitate și comunicații.

În mod similar, la nivel social, Logos-ul Dumnezeu a proiectat de la început un proces de Corectare a Erorilor pentru faptele greșite în comportamentul și comunicarea noastră cu ceilalți și față de El. Corecția de Eroare se face atunci când recunoaștem ce am greșit față de El și față de Legea Lui și apelăm la iertarea Lui.

Apostolul Pavel explică bine în capitolul 3 al scrisorii sale către Romani:

„Dar acum s-a arătat o justificare (îndreptare a Erorii) pe care o dă Dumnezeu, independent de Lege – despre ea mărturisesc Legea și Prorocii –și anume justificarea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Iisus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire. Căci toți au păcătuit (căzut în eroare) și sunt lipsiți de slava (strălucirea) lui Dumnezeu. Și sunt justificați (îndreptățiți) fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea (redresarea) care este în Hristos Iisus.

Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie o jertfă de ispășire (de ștergere a cazierului), prin credința în sângele Lui, ca să-Și arate justificarea Lui, căci a iertat păcatele (a aplicat corecția erorilor) mai înainte chiar, din vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, pentru ca, în vremea de acum, să-Și arate justificarea Lui în așa fel încât EL să fie [atât] just [cât] și Cel ce justifică pe acela care crede în Iisus.”

O clarificare pentru textul de mai sus: Legea lui Dumnezeu, dată prin Moise, este un fel de Logos de interacțiuni față de Dumnezeu și de societate, indicând ce este greșit, dar Legea nu face Corectarea Erorilor – nu a fost proiectată să o facă- odată ce o încălcăm. Corectarea erorilor se face printr-o ‚inginerie’ divină de o claritate și ingeniozitate greu de înțeles cu mintea noastră, jertfa lui Hristos; corectarea poate fi însușită doar cu instrumentul credinței cu care ne-a înzestrat Creatorul, plătitorul cauțiunii întregii lumi. El a suferit „corectarea” ca repre-zentant al nostru și așa a plătit pentru toți datoria legală pentru cerințele justiției. El este reprezentant în sensul că noi suntem făcuți după chipul (Forma) Lui, Îl moștenim pe El. O comparație cu Sofware: obiectele (oi, capre) care moștenesc o clasă de bază (animale) pot fi eliminate (omorâte) toate printr-o comandă către clasa de bază (destructor) și restaurate (înviate) toate printr-o altă comandă către clasa de bază (constructor). Partea noastră este acceptarea faptului, cum am văzut in textul lui Pavel. Astfel, Dumnezeu menține justiția Sa și totuși este îndurător căci ne justifică prin Domnul Iisus Hristos care a îndreptat eroarea din sistem.

3. Relații de colaborare, nu de control

În lumea naturală, plantele și animalele colaborează prin Interacțiuni logice „politicoase” pentru a menține un ecosistem care susține viața. Organele și celulele colaborează de multe ori prin interacțiuni logice „politicoase” mai degrabă decât dând comenzi absolute. De asemenea, multe sisteme create de om sunt realizate din sub-sisteme care colaborează, mai degrabă decât într-un mod de lucru stăpân-sclav. Într-un sistem cu o relație stăpân-sclav, răspunsurile la cereri pot părea perfecte, dar sunt rigide, nu este permisă nici-o variație din cauza schimbărilor de circumstanțe. Într-o relație de colaborare, răspunsurile pot fi întârziate, negative, parțiale sau cerând o modificare a cererii. Prin urmare, sub-sistemele au nevoie de o gestionare grațioasă a răspunsurilor, pentru a evita ruperea secvenței logice de cereri-răspunsuri, a interacți-unilor logice .

Relațiile cu Dumnezeu și cu societatea sunt cel mai bine menținute printr-un tip/fel bun, prietenos, de colaborare, chiar de tip familial; altfel, colaborarea (i. e. interacțiunile logice) se întrerupe ușor. „Vorbirea voastră sa fie cu har” ne spune Pavel. „Har“ în lb. greacă e „haros“, iar Hristos înseamnă o persoană cu haros (așa cum un artist se cheamă cineva care face artă).

Astfel, numele mai presus de toate numele, Logos-ul suprem Domn este Iisus Hristos / Yeșua Mașia = Yahve_soluționează_prin_Har.

În Biblie, există unele discuții despre Logos, dar mult mai multe despre har/ haros și Hristos, deoarece oamenii abordează cu încredere, fără teamă, mesajele despre har.

Dar El nu numai că absoarbe și iartă încălcările noastre de Lege, și nu numai că El este ca un doctor care rezolvă bolile și erorile, El ne invită mai degrabă în familia Lui ca frați și ar dori să Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi. Astfel, suntem invitați la relații de colaborare familiare, nu la relații de control-comandă ca în armată sau ca în companii.

După înviere, Domnul Iisus îl întreabă pe Petru de trei ori dacă îl iubește și El dorește un răspuns și de la noi la o astfel de întrebare. Relația dintre El și Biserică este comparată cu relația dintre mire și mireasă, iar Biblia se încheie cu „căsătoria Mielului” (Apocalipsa 19). Toate luptele istorice din carte, inclusiv suferințele Logos-ului Creator, au ca scop această relație finală de iubire, cu un Logos plin de Har.

IV. Cunoașterea Logosului esențială pentru o viață bună

Scurta noastră analiză poate fi mult amplificată dacă vrem, vastitatea temei este mai presus de ceea ce poate întreprinde mintea omenească, dar sperăm că ideea principală despre Logos a fost însușită. Dorința noastră este să-L facem cunoscut pe acest Logos cât mai mult. Domnul Iisus în ultimul Lui moment pe pământ se adresează Tatălui astfel:

„Aceasta este viața veșnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Iisus Hristos, pe care l-ai trimis Tu”.

Mulțumiri

Mai presus de toate, mulțumiri Tatălui spiritelor, care ne-a înzestrat cu capacități de reflecție, analiză, percepție a domeniului nevăzut, cu capacitatea de a gândi la El și, cel mai important, care ne-a readus prin Logos-ul întrupat într-o stare după voia Lui. Suntem recunoscători pentru harul Său.

Multă apreciere și mulțumiri pentru comentarii, lui Marcus Dumitru, inginer de calculatoare, misionar în triburi amazoniene, Pavy Beloiu, inginer, autor al mai multor cărți creștine, Cristian Dumitru, arhitect, proiectant de biserici și scriitor despre Arhitectură și Urbanism în Biblie, Donald Butts, inginer electronist cu o mare înțelegere a subiectelor din cartea mea, Mihaela Dumitru, soția mea, economist, foarte cunoscătoare despre Biblie, Cornel Radu, arhitect, scriitor de multe eseuri teologice, Dariu, Dorothy, Jonathan & Ruth, fii și fiicele mele, cu facultăți științifice, instruiți despre arta scrisului și cu discernământ teologic.

Mă bucur că sunt „înconjurat de un nor așa de mare de martori” [Biblia] și le doresc lor și cititorilor să fie mereu în prezența Celui ce se numește „EU-SUNT-care-mântuiește-prin-har”, Iisus Hristos.

Despre autor

Autorul este creștin prin harul lui Hristos, un învățăcel de mult timp al învățăturilor Sale și un om de știință cu mult interes în a sublinia continuitatea dintre domeniile Teologiei și Științei. El crede că, prin crearea de noi sisteme, inginerii (software) obțin o anumită înțelegere a procesului de creație, care poate fi util filozofilor și oamenilor de știință. Are un master în inginerie de software, un master în electronică, 35 de ani de proiectare în mari companii de telecomunicații. Din tinerețe a studiat subiecte creștine, participând la prelegeri, la discuții, prezentând lucrări, în patru limbi în tot atâtea țări. Scopul autorului este de a prezenta pe Cel ce este Începutul și Sfârșitul, în greacă Arhe și Telos adică Esența și Țelul.

Bibliografie

Teodor Dumitru, Teză despre Coordinarea Dialogului

https://www.collectionscanada.gc.ca/obj/s4/f2/dsk1/tape4/PQDD_0016/MQ57110.pdf și: https://teostory.wordpress.com/dialogcoordination/

[Farrar]

https://www.richardfarrar.com/plato-and-object-oriented-programming/

[Bible]

https://www.biblegateway.com/passage/?search=john+1& version=NIV

[Oregon University]

http://web.engr.oregonstate.edu/~funkk/Personal/logos.html

[Heidegger Heraclitus]

Martin Heidegger “Heraclitus”

[Heidegger Plato-Sophist]

Martin Heidegger “Plato’s Sophist”

[Wi-Heraclitus] - Heraclit

https://en.wikipedia.org/wiki/Heraclitus

[Luchte]

James Luchte “Early Greek Thought”

[Wi-Parmenides] - Parmenide

https://en.wikipedia.org/wiki/Parmenides

[Stanford University]

https://plato.stanford.edu/entries/presocratics/

[Coxon]

A. H. Coxon “Philosophy of Forms”

[Plato Republic]

http://www.faculty.umb.edu/michael_lafargue/104/204/plato/readings/plato-txt-5-05.htm

[Perseus-Edu]

http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.01.0172%3Atext%3DSoph.%3Asection%3D251d

[Perseus-Class]

http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.01.0172%3Atext%3DSoph.%3Asection%3D260a

[Plato Sophist]

https://www.gutenberg.org/files/1735/1735-h/1735-h.htm

Aristotle “Metaphysics” carte, și Stanford Univ. web:

https://plato.stanford.edu/entries/aristotle-metaphysics/#SubsUniv

[Seok]

Seok-IL Yoon “The Meaning of the Logos in John 1:1-18” https://digitalcommons.liberty.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1076& context=masters

[Britannica]

https://www.britannica.com/topic/logos

[Mark Vernon]

https://www.markvernon.com/in-praise-of-the-logos

[Iep] Internet Encyclopedia of Philosophy

https://iep.utm.edu/philo/#SH11e

[Philo’s Writings]

http://www.earlychristianwritings.com/yonge/

[List_Of_Abbreviations]

List of Abbreviations in Philo’s works

https://iep.utm.edu/philo/#H14

[Bible-Acts] https://www.biblegateway.com/passage/?search=acts+17& version=NIV

[Epimenides] https://en.wikipedia.org/wiki/Epimenides

[Aratus] https://en.wikipedia.org/wiki/Aratus#Later_influence

[Justin_Martyr] https://www.christianitytoday.com/history/people/evangelistsandapologists/justin-martyr.html

[Justin]

https://journals.sagepub.com/doi/pdf/10.1177/001258067108929502?casa_token=CVOGqkeuWEwAAAAA:goGw8Kr_yaKciwhArQ58mkgsbTiREKOsMzUq5SBMQ0Rtd_W5G0dtxe3Wu8xAs4qVoCw9f_FFuQupjA

Justin-the-Martyr “Dialogue with Trypho”

https://www.newadvent.org/fathers/0128.htm

Justin Martyr “First and Second Apologies”

[Clement]

https://digitalcommons.salve.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1074& context=fac_staff_pub

[Clement2]

https://www.christianitytoday.com/history/people/evangelistsandapologists/clement-of-alexandria.html

[Augustine] L. Eveleth

https://biblehub.com/library/augustine/on_the_holy_trinity/chapter_7_in_what_manner_the.htm

[Gregory] Gregory of Nyssa

https://orthodoxwiki.org/Gregory_of_Nyssa#Triadology

[Origen] https://www.newadvent.org/fathers/101501.htm

[EasternRoman] https://en.wikipedia.org/wiki/Byzantine_Empire

[Scaff] Philip Shaff “The seven Ecumenical Councils”

https://biblehub.com/library/schaff/the_seven_ecumenical_councils/excursus_on_the_word_homousios.htm

Athanasius “On the Incarnation” [Inc]

https://d2y1pz2y630308. cloudfront. net/15471/documents/2016/10/St. %20Athanasius-On%20the%20Incarnation. pdf

[Creation]

https://creation.com/cell-systems

[Gitt]

Dr. Werner Gitt “In the beginning was information”

[Information]

“Information and the Nature of Reality” Paul Davies (e-book on Amazon)

[Rovelli]

Carlo Rovelli “Reality Is Not What It Seems” (e-book on Amazon)

On “Relational Quantum Mechanics” of Carlo Rovelli

https://plato.stanford.edu/archives/win2019/entries/qm-relational/#ObseMeas

[Tylman]

https://link.springer.com/article/10.1007/s10699-016-9506-7

[Demey]

https://link. springer. com/article/10.1007/s10699-017-9531- 1? shared-article-renderer

Adam Drozdek “Greek Philosophers as Theologians”

E. W. Schipper “Forms in Plato’s Later Dialogues”

Plato “Complete Works”

Diogenes Laertius “Life of the Eminent Philosophers”

W. Welton “Plato’s Forms”

[Sallis] J. Sallis “Being and Logos”

[Cavarnos] C. Cavarnos “The Classical Theory of Relations”

[Eusebius] Eusebius “Church History”

https://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf201.iii.vi.ii.html

“Church Fathers collection” edited by Philip Schaff

Plotinus http://classics.mit.edu/Plotinus/enneads.html

J. McArthur “The Deity of Christ”

Ian McFarland “The Word Made Flesh”

J. Hayes “Godhead Theology”

Mathew Henry “Commentary on the Whole Bible”

R. C. Sproul “Classical Apologetics”

Beeke & Smalley “Reformed Systematic Theology”

Crossant “The Birth of Christianity”

Louis Duchesne “Early History of Christian Church”

R. Tarnas “The Passion of the Western Mind”

Manuel Velasques “Philosophy” University Course

Adam Becker “What is Real?”

Edward Yourdon “Object-Oriented Analysis”

Garry Booch “Object-Oriented Analysis and Design”

[Use Case]

Ivar Jacobson “Object-Oriented Software Engineering: A Use Case Driven Approach”

[Krieger]

Moshe Krieger “Coordination Based Design”

Max Tegmark “Our Mathematical Universe”

Paul Nunez “The Science of Consciousness”

Hebrew-Greek-English Bible scripture4all.org

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/studii/233484/logos-interpretat-ca-gandire-exprimata-si-interactiuni-logice

Tipariti