Nu devia poporul Meu
Păstrează pân’ la capăt crezul
Am stabilit acel traseu
Ca să ajungi la apogeu
Deci nu uita care e țelul.

Altaru-l frecventezi mai rar
Uitând că-n rugă e putere
Ai fost mai sfânt, mai temerar
Puteai învinge un coșmar
Dar azi te-nvinge o durere.

Te chem la trai neprihănit
Să ‘nalți onorul către stele
De ce n-alergi la cel rănit,
La cel cu sufletul zdrobit?
De ce sfidezi legile Mele?

Iar fala-n care te complaci
Ți-a devenit prioritate
De ce pe demoni nu-i ataci?
Ai pus comori în ai lor saci
Crezând că scapi de greutate.

Te-am însoțit în pribegie
S-ajungi în pace la Liman
Dar ți-ai format o strategie
Străină de Împărăție
Și nu lucrezi cu spor în lan.

În tine nu-i vitalitatea
Ce ai trăit-o nu de mult
Ți-ai transformat activitatea,
Ți-e afectată unitatea
Și nu poți trece de-un tumult.

Azi vreau să-mi înțelegi apelul:
Să nu mai cauți netezi căi
Repară-ți umbletul și zelul
Să fii mai tare ca oțelul
În luptele din munți și văi.

Nu devia al Meu popor
Spre poleială și spectacol
Lucrează-n Vie cu mult spor
Căci nu te saturi cu umor
Ci cu credință și miracol.

George Cornici