Privești la holdele ce-s coapte
Cu spicul greu se-apleacă-n vânt
Și-ntrebi cât mai e păn' la seceriș?
O, Doamne, vino mai curând!

Dar Cel care de Sus veghează
Privește înspre lanul copt
Din loc în loc, neghina-n floare
Își face loc.

Trimite îngerii s-o smulgă
Să o arunce-n foc și-apoi
Poate să-nceapă secerișul
Și grâul, frate, suntem noi!

Neghina nu-i, vorbesc de fiecare spic
Bobul cel plin sus în grânar
Cel gol suflat de vânt va merge
Acolo unde-i plâns și-amar.

De spicul ți-este frânt și fără rod
Cheamă Stăpânul cu grăbire
Să lege rana, să-ți dea apă vie,
Leac pentru însănătoșire.

Că vine vremea Marelui Cules
Stăpânul ce o să găsească
Cel necurat așa rămâne-va
Iar cel ce-i sfânt, să se sfințească!