Să merg pe-un drum la vale, eu mult mi-aș fi dorit,
Să nu urc dealul care, mă face obosit.

Dar oare eu pe cine, acolo-aș întâlni,
Când Dumnezeu e-n ceruri, de-acolo va veni.

Să fiu luat de valuri, doresc a mă lăsa,
Căci marea tulburată, nu e ușoară-i... . grea.

Dar dacă eu în valuri, privesc în jurul meu,
Mi-ar fi oare salvare, din ceruri Dumnezeu?

Să fiu fără de lacrimi, o cât eu mi-aș dori,
Dar oare fără lacrimi, din cer m-ar auzi?

Oare fără de strigăt, ar coborâ Hristos? ,
Să fiu aici în lupte, mereu doar glorios.

Vreau fără suferință, să-mi fie calea mea,
Oare pe care urmă, aș fi de-ar fi așa.

Căci Domnul doar pe pietre, desculț a suferit,
Să am parte de viață, urca și biciuit.

Mai vreau fără suspine, să stau în rugăciuni,
Să văd vreau totdeauna, minuni după minuni.

Dar de n-ar fi paharul, amar... cum eu aș ști,
Ce gust are-alinarea, de sus ce poate fi.

În cer cum aș ajunge, de astăzi n-aș călca,
Pe uma ce-a lăsat-o, Isus când suferea.

Chiar dacă am dorința, sa-mi fie mai ușor,
Aș vrea s-o pierd ca astăzi, spre ceruri doar să zbor.

Nu vreau în rătăcire, oricât de greu ar fi,
Eu vreau s-ajung la Domnul, aici când voi sfârși.

S-ajung în nemurire, e tot ce îmi doresc,
Dar pân-atunci pe calea, cea bună să pășesc.