Chiar dacă pe drum spre zare,
Drumul este-atât de greu,
Chiar dacă se-aude-ntruna,
Cum racnește cel ce-i rău,
Chiar dacă săgeți se-aruncă,
Scut în toate mi-e Isus,
Simt puterea vindecării,
Cea venită doar de sus.

Chiar dacă-s trecut prin vale,
Știu că singur nu voi fi,
Chiar dacă cu lacrimi grele,
Plâng... eu știu că voi zâmbi,
Căci mereu doar bucurie,
Îmi aduce Dumnezeu,
Întristarea când apare,
Ce m-apas-atât de greu.

Chiar dacă se-aruncă pietre,
Ce rănesc ființa mea,
Chiar dacă scuipat de oameni,
Sunt pe calea ce e grea,
Desfătare mi-este Domnul,
Gândul meu e doar la El,
La al meu Stăpân din ceruri,
Regele Emanuel.

Chiar dacă îmi este noaptea,
Lungă... rece-n fața mea,
El de sus îmi dă lumină,
Să nu rătăcesc cumva,
Dacă șoaptele străine,
Strigă-n noapte ne-ncetat,
Glasul veșnicului Tată,
Pace-aduce el îndat.

Chiar dacă se-adună norii,
Teamă eu nu am sub ei,
Chiar dacă îmi dau târcoale,
Oamenii păgâni și răi,
Știu că viața mi-e purtată,
Pe un braț biruitor,
Cine stă pe el doar urcă,
Ceilalți sunt cei ce cobor.

Orice mi-ar veni în cale,
Pe oriunde m-aș afla,
Chiar dacă-i ușoară astăzi,
Sau poate e una grea,
Eu îmi pun nădejdea-n Domnul,
Chiar dacă îmi este greu,
Știu că îmi va da putere,
Căci El este Dumnezeu.